Când am urât am fost iubit,

Când am iubit am fost urât...

Şi-n viaţă n-am cântat decât

Romanţa Celui răstignit...

Tot ce-am sperat rămas-a vis,

Şi-am dobândit ce n-am visat...

Dar ce-am fost ieri am şi uitat ―

Un titlu de volum nescris...

Şi-azi, dacă sunt un chip de Sfânt,

Aşa m-a vrut, pesemne, Dumnezeu ―

Să fiu tot altul... Şi să-l cânt mereu

Pe cel ce-am fost cândva, dar nu mai sunt...

RUGĂ PROFANĂ

Stăpâna mea, învaţă-mă să plâng,

Aşa cum până astăzi n-am plâns încă ―

Să plâng, dar să nu mă mai frâng

Ca Prometeu, legat de stâncă...

Să plâng şi eu ca biblicul Adam

Gonit de Dumnezeu din Paradis,

În clipa când, cu Eva, ne trudeam

Să descifrăm întâiul nostru vis...

Învaţă-mă să-mi plâng ca Boabdil

Grenada vieţii mele din trecut,

Pierdută-n clipa când ― un biet copil ―

Mi-o apăram cu-o suliţă şi-un scut...

Şi dacă-n viaţă n-am putut citi

Ce-i încrustat pe fruntea tuturor,

Ca şi Hamlet, „A fi sau nu a fi?...”,

Stăpâna mea, învaţă-mă să mor!...

RÂNDURI PENTRU NECHEMATA

Aştepţi pe cineva?

Nu ştii pe cine?

Sau nu te-aştepţi decât pe tine

Să te-nfruptezi din ce ţi se cuvine?

Nu ştii că azi sau mâine ―

Vrei, nu vrei ―

N-aştepţi decât sosirea Ei?

Şi oricine-ai fost

Sau vei mai fi,

Sosirea celei nechemate ―

Fie că-ţi bate-n geam în zori de zi,

Fie că-ţi intră-n casă-n miez de noapte ―

Exact în clipa când ţi-apare,

Doar te sărută şi...

Dispare!...

VASUL FANTOMĂ

lui Const. Tonegaru

În port a ancorat un vas fantomă

Cu trei catarguri frânte

Şi cu prora