Iar Eu urcam surâzător spre ea!...

EPILOG

lui Nicu Herăscu

Ce regăsire triumfală după un sfert de veac aproape!...

Îţi mai aduci aminte, mare, de-Argonautul epigon

Ce-ţi fragmenta imensitatea

Într-un caiet de versuri şchioape

Şi-ţi profana tridentul clasic cu simple urme de creion?

Aceeaşi rece-mbrăţişare de-albastru, violet şi verde,

Aceeaşi mută întrebare „de ce”, „de unde”, şi „de când”,

Şi-aceeaşi inutilă goană spre orizontul ce se pierde

În golul circomflex din care pornesc Sirenele cântând.

Te regăsesc aceeaşi mare, cu-aceeaşi tragică poveste,

Cu-aceleaşi vânturi vagabonde,

Cu-aceeaşi lună cap de mort

Şi-acelaşi glas care mă cheamă, ―

Deşi mi-ascunde cine este:

„Sosesc corăbiile, vino, să le vedem cum intră-n port”.

ITA EST...

Ştiţi voi ce sunt versurile mele?

Zboruri în „zigzag” de rândunele,

Zboruri fragmentate,

Rupte

Şi-nnodate

Ca să poată fi de toţi cântate,

Nu citite pe sub gene ―

Pui golaşi de vrăbii fără pene...

Dar voi nu ştiţi nici măcar silabisa

Zborurile-acestea, smulse din inima mea!

Nu ştiţi că din zborul versurilor mele,

Se-ntregesc perechile rebele

Şi că-n ochii celor care mi le cântă,

Strălucesc scântei de aur, ce-nspăimântă

Pe cei care mi le-ascultă-ntâia oară,

Măcinându-se ca grâul sub piatra de moară!...

Versurile mele?...

Semne de-ntrebare

Pentru-abecedarul vieţii viitoare...

Versurile mele?

Stropi de apă vie

Şi ploaie de stele

Pentru veşnicie!...

PATRUSPREZECE

INEDITE

(1943)

DE VORBĂ CU DIAVOLUL

lui Scarlat Struţeanu

Azi-noapte, Diavolul din mine ―

Un diavol ce pretinde-a fi profet ―

M-a luat cu vorba-ncet... încet...