Cut-cu-ri-gu! ding... dong... ding...
Lumânările de ceară din odaia ei se sting,
Iar pe „banca verde”, unde dorm cu ploaia
Cântă cucuvaia!...
ROMANŢĂ RETROSPECTIVĂ
lui Teodorescu-Branişte
De ce-o iubeam?
Nu ştiu ― fiindcă pe-atunci n-aveam
Decât vreo douăzeci de ani!...
Ştiu doar că roşcovana cu părul ondulat,
Care dansa-ntr-un cabaret,
Când a aflat că sunt poet
Şi-a mai ghicit că sunt şi-amorezat
De ea
Nu mi-a cerut ― ca alte dansatoare ―
Bani
Şi m-a rugat doar să-i dedic
Un madrigal...
Şi altceva
Nimic!...
Numai că madrigalul meu banal
N-a fost decât un foc bengal,
Pe care mi l-a stins chiar ea
În prima noapte când dansa ―
Nu-n cabaret, ca de-obicei,
Pentru admiratorii ei,
Ci numai pentru mine
Şi-n odăiţa mea!...
Dar pentru ce l-a stins nu ştiu!...
Ştiu doar că roşcovana dansatoare
N-avea decât două picioare ―
Picioare însă de-argint-viu ―
Şi-n loc de suflet, un frou-frou
Cu care ea silabiza,
Când „Da”...
Când „Nu”!
De ce-o iubeam?
Fiindcă pe-atunci nu bănuiam
Că dansatoarea roşcovană
Nu era decât o capcană
