Pe năframa de mătase,

Care dibuia tăcut

Printre marii cărturari

Un tovarăş credincios

Ca să-i ţină de urât

În mormânt!...

RÂNDURI PENTRU MOŞ CRĂCIUN

Iartă-mă că te salut numai din uşă...

Te-aş pofti şi-n casă,

Dar mi-e teamă

Că-mi aduci aceeaşi veşnică păpuşă

Şi acelaşi vechi refren de panoramă!...

Iartă-mă că-ţi spun ce cuget, Moş Crăciun...

Dar eu ― zău ― nu văd de ce mai vii!...

Ce folos că eşti bătrân

Şi-ai suflet bun,

Dacă-n tolbă n-ai decât minciuni pentru copii!...

Nu-ţi pierde timpul cu poveşti

Pentru cei ce nu mai cred în ele...

Tu ― e drept ― n-ai fost decât aşa cum eşti ―

Omul cu păpuşi de porţelan

Şi acadele...

Dar eu nu mai sunt copilul de-altădată,

Să mă-ncânt numai de chipuri ce se şterg ―

Mie-mi trebuie-o femeie adevărată,

Nu femei-păpuşi de Nürenberg!...

Iată!...

Asta este tot ce-am avut să-ţi spun...

Şi ţi-am spus, să ştii şi tu ce-aş vrea!...

Ţine minte,

Ţine minte, Moş Crăciun...

Şi la anul, dacă vii din nou, să-mi vii cu Ea!...

NU SUNT CE PAR A FI...

lui Gicu

Nu sunt ce par a fi ―

Nu sunt

Nimic din ce-aş fi vrut să fiu!...

Dar fiindcă m-am născut fără să ştiu,

Sau prea curând,

Sau poate prea târziu...

M-am resemnat, ca orice bun creştin,

Şi n-am rămas decât... Cel care sunt!...

Sunt cel din urmă strop de vin

Din rustica ulcică de pământ

Pe care l-au sorbit pe rând

Cinci generaţii de olteni ―

Cei mai de seamă podgoreni,

Dintre moşneni

Şi orăşeni ―

Strămoşii mei, care-au murit cântând: