Lângă mine,
Ca o viespe-ntărâtată
Pe un tort de ciocolată!...
Doamne, Doamne!...
Ce ruşine!...
Dar eu ce puteam să-i fac?...
Să-i dau brânci?
S-o strâng de gât?
S-o omor?...
Sau să-i dau pace?
Nu puteam să fac decât
Să-nchid ochii
Şi să tac...
Că păpuşii n-ai ce-i face,
Şi păpuşa, dacă vrea,
Mori cu zile pentru ea!...
Cine eşti, păpuşă mică,
Cu ochi verzi de levănţică
Şi cu unghii de urzică?...
Cine eşti, păpuşă blondă,
Cu prezenţa vagabondă
Când p-aici...
Când pe colea ―
Până şi-n odaia mea?...
Cine eşti
Şi ce pofteşti?
Vrei odaie cu chirie.
Sau un loc pentru vecie?...
Păpuşică prost crescută ―
Ochi căscaţi
Şi gură mută ―
De ce taci şi nu vorbeşti?...
Sau, ca zâna din poveşti,
Nici tu nu ştii cine eşti?...
Fii cuminte...
Şi-nţelege
Că păpuşa, când se strică,S-a sfârşit,
Nu se mai drege
Chiar când este-o păpuşică
Cum eşti tu ―
Păpuşă mică,
Cu prezenţa indecentă,
Ca Ofelia dementă...
Fii cuminte...
Şi-astă-seară,
Nu mai hoinări pe-afară
Ca o biată „pierde-vară”.
Fii cuminte
Şi, mai bine,
Stai pe loc, nu mai pleca!...
