Şi pestriţe?
Nu ţi-a fost măcar ruşine,
Când ştiai că n-ai să vii,
Să-mi mănânci două cutii
Cu „praline”,
Alta cu „marons glacées”
Şi nu mai ştiu încă ce ―
Că tu prea mănânci de toate,
Prea ai pofte asortate!...
Aoleo... şi vai de mine!...
Ce să mai fac eu din tine?
Că de ieri nu te iert,
Ba chiar să te şi blestem,
Că de tine nu mă tem...
Ce te fac eu nu-i secret ―
Te fac „cu ou şi oţet”
Şi, dacă-ar fi să te-ntorci,
Te fac „albie de porci”,
Cum se face-n Făgădău...
Şi-apoi rog pe Dumnezeu
Să te facă şi mai rău
Decât ce te făcui eu!...
SINUCIDEREA UNUI ANONIM
S-a sinucis un anonim!...
Un „fapt divers”, şi-atâta tot...
Căci anonimii, precum ştim,
Nu fac nici ei decât ce pot ―
Unii pleacă,
Alţii vin...
Un anonim pe lume mai puţin,
Un mort mai mult în cimitir,
Şi bietul om a fost scutit de bir!...
S-a sinucis un anonim...
S-a sinucis, după cât ştim,
Într-o mansardă de hotel ―
Hotel modern, cu ascensor,
Ca mortul să coboare-n stradă mai uşor!...
S-a sinucis fiindcă iubea
Pe cineva...
Pe cine?
Nu se poate spune...
O anonimă ca şi el,
Pe care-a vrut să se răzbune,
Probabil, fiindcă-l înşela...
Sau, poate... numai bănuia,
Căci fapta n-a fost confirmată
Nici chiar de anonima arestată.
Interogată,
Judecată,
Şi... achitată!...
