Stai colea,
Pe canapea ―
Lângă mine...
Uite-aşa!...
Ca păpuşile-n vitrine
Sau ca sfintele creştine
Când Cristos le convertea!...
Şi de milă ― că era,
Biata fată,
Goală toată...
Şi n-avea nimic pe ea,
Nici măcar o pijama... ―
I-am împrumutat pe-a mea!...
Iată vina mea de-aseară ―
Mai mult vină literară!...
Dar de-aseară, Doamne sfinte,
Păpuşica e cuminte!...
FETIŢA DIN FĂGĂDĂU
De ce mi-ai promis că vii
Cu buzele-ţi arămii,
Când ştiai c-ai să mă minţi
Cu aceiaşi zece dinţi
Cu care m-ai sărutat
Când din „Moşi” ţi-am cumpărat
Un flacon de „Ton Sourire”
Şi-o cutie de rahat
„Hagi Bekir”?...
De ce mi-ai jurat solemn
Pe icoanele de lemn
Şi-ai promis lui Dumnezeu
C-ai să mă iubeşti mereu,
Când tu ne-ai minţit la fel
Şi pe mine,
Şi pe El?...
De ce taci?
Cum?...
Tu nu ştii
Că fetiţa mincinoasă
Chiar când este-aşa frumoasă
Şi cochetă
Cum eşti tu ―
Vânzătoare la „Bon Goût” ―
Nu mai merită să fie
Nici dorită,
Nici iubită,
Nici subiect de poezie
Într-o mică prăvălie
Cu mantouri
Şi rochiţe
Scoţiene
