Duhovnicul ce v-ascultasem

Şi de trecut vă dezlegam ―

Eram un Crist-copil ce moare negându-şi biblia barbară

În spasmurile-nfiorării şi-n caldul vis ce-l întrupasem

Pe şase strune de chitară...

Amante cu ochi verzi,

Amante cu ochi adânci ca fundul zării

Sub ce ferestre-n veci închise

Mi-aţi îngropat de-a pururi cântul?...

Voi, moartelor nemuritoare,

Veniţi, căci v-am găsit mormântul...

Veniţi cu toate-n cimitirul

Ce-n biata-mi inimă-şi deschide

Largi porţile să vă primească...

Veniţi, schelete călătoare,

Veniţi, sărmane Danaide,

Cu buze calde-nsângerate ca-albastru-n ceasul înserării!

CELEI CARE MINTE

Et fais ― moi des serments³

que tu rompras demain.

PAUL VERLAINE

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...

Dar fiindcă azi mi te dai toată,

Am să te iert ―

E vechi păcatul

Şi nu eşti prima vinovată!...

În cinstea ta,

Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,

Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,

În pat ţi-am presărat garoafe

Şi maci ―

Tot flori însângerate ―

Şi cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,

Iar în covorul din perete ca şi-ntr-o glastră am înfipt

Trei ramuri verzi de lămâiţă

Şi-un ram uscat de-Eucalipt.

Dar iată,

Bate miezul nopţii...

E ora când amanţii,-alt’dată,

Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântată...

Deci vino,

Vino şi desprinde-ţi din pieptenul de fildeş părul,

Înfinge-ţi în priviri Minciuna

Şi-n caldul buzei Adevărul

Şi spune-mi:

Dintre câţi avură norocul să te aibă-aşa

Câţi au murit

Şi câţi blesteamă de-a nu te fi putut uita?...

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...

Dar fiindcă azi mi te dai toată.