Am să te iert ―

E vechi păcatul

Şi nu eşti prima vinovată!...

Deci nu-ţi cer vorbe-mperecheate de sărutări,

Nu-ţi cer să-mi spui

Nimic din tot ce-ai spus la alţii,

Ci tot ce n-ai spus nimănui.

Şi nu-ţi cer patima nebună şi fără de sfârşit,

Nu-ţi cer

Nimic din ce poetul palid

Cerşeşte-n veci de veci, stingher,

Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă

Din şirul clipelor la fel,

Să-mi torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel,

În păr să-mi împleteşti cununa de laur verde

Şi în priviri

Să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.

Şi-aşa tăcuţi ―

Ca două umbre, trântiţi pe maldărul de flori ―

Să-ncepem slujba-n miez de noapte

Şi mâine s-o sfârşim în zori!

ROMANŢĂ FĂRĂ MUZICĂ

În seara când ne-om întâlni ―

Căci va veni şi seara-aceea ―

În seara-aceea voi aprinde trei candelabre de argint

Şi-ţi voi citi

Capitole din epopeea

Amantelor din Siracuza,

Citera,

Lesbos

Şi Corint...

Şi-n seara când ne-om întâlni

Te-oi întreba,

Ca şi pe multele pe care le-am întrebat ’naintea ta:

― Voieşti sau nu să fii a mea?

În seara când ne vom iubi ―

Căci va veni şi seara-aceea ―

În pat vom presăra buchete de trandafiri şi chiparoasă

Ne vom închide-apoi în casă

Şi vom zvârli în stradă cheia...

Şi-n seaca când ne vom iubi

Te-oi întreba,

Ca şi pe multele pe care le-am întrebat ’naintea ta:

― Voieşti să nu mai fii a mea?...

Şi-n seara când ne-om despărţi ―

Căci va veni şi seara-aceea ―

Vom stinge flăcările-albastre din candelabrele de argint,

Iar florile de chiparoasă şi trandafirii-i vom presa

În cartea roză-a epopeii

Amantelor din Siracuza,