Nani, nani...
Dormi în vraja-mpletiturilor de şoapte
Ce pătrund printre perdele
Şi te-ndeamnă:
Dormi, căci somnul a cuprins de mult grădina ―
Lacul,
nuferii,
castanii,
stângeneii
şi glicina ―
toate dorm.
Dorm toate-n paza albelor priviri de stele...
Dormi şi tu ―
Prin candelabre, iată, adoarme şi lumina,
Dormi,
Şi somnul tău să fie mai senin ca infinitul
Oglindit în necuprinşii ochi albaştri de femee,
Visul tău să fie visul Insulelor Boromee,
Visul tău să fie totul,
Tot, precum e răsăritul,
Începutul celor bune şi sfârşitul celor rele.
Şi anii
Să te-mbrace-n infinitul fericirii.
Nani... nani...
ROMANŢĂ APOCRIFĂ
lui Făgeţel
Păreri de rău, păreri de rău ―
Stigmate vechi, cicatrizate ―
În Domul sufletului meu
Păşiţi solemn, înveşmântate
În scumpe-odăjdii de-Arhireu...
Păşiţi solemn, discret şi rar,
Ca nişte pâlcuri fragmentate
Dintr-un cortegiu funerar.
Păreri de rău, păreri de rău...
V-ascult în fiecare seară
Cum staţi de vorbă cu trecutul,
Pe falsa nervilor chitară
Vă descifrez neprefăcutul
Îndemn spre cei fără de glas,
Iar când pe-al inimii cadran
Păşiţi solemn ca şi temutul
Şi mitologicul Teseu,
Sacerdotalul vostru pas
Vi-l cadenţez cu pasul meu ―
Cu pasul meu profan.
Păreri de rău, păreri de rău ―
Ecouri stinse apocrife,
Şi totuşi pline de ecou,
Voi sunteţi negrele tarife
