Căci noaptea cea dintâi fu cea din urmă,

Iar dorinţa ta... nimicul ― şi nimicul nu se curmă!...

Ştiu că m-aşteptai pe mine...

Iată-mă, sosesc şi-ţi zic:

Te-ntâlnesc întâia oară... Tot ce-a fost n-a fost nimic,

Minte-mă din nou... Aprinde lampioanele... Coboară

Transparentele... Dă-mi calmul şi culorile de seară...

Dă-mi şi buzele, şi ochii, şi...

„Les fleures du mal” la fila

Trei sute treizeci şi nouă: „La mort des amants”...

Dar mila

De amanţii tăi ce-aşteaptă pe trotuar plecarea mea

Mă-ntrupează-n cel de-alt’dată şi...

Pe-araba ta sofa:

Cântece-n surdină,

Gesturi,

Umbre,

Flori,

Et caetera!...

VA FI...

Va fi-ntr-o noapte caldă de mai.

Când vei intra

În parcul meu,

Nisipul aleilor deşarte,

Îmbrăţişând pantofii tăi albi, va tresări...

La revederea celei venite de departe

Copacii vor zâmbi...

Ferestrele-mi închise se vor deschide iar,

Şi-n vazele uitate pe albe etajere,

Buchetele uscate de alb mărgăritar

Vor palpita

Ca-n ascultarea unui demonic Miserere!...

Va fi-ntr-o noapte caldă de mai.

Când vei veni,

„Olimpia” din cadru-i îţi va surâde iar,

Ceasornicu-n perete va respira mai rar

Şi mutele covoare, pe jos, vor tresări...

Demonul nebuniei va coborî din nou

Pe-albastrele sofale

Şi albele dantele,

Aripa lui va stinge lumina-n candelabru,

Iar noi,

Sub ocrotirea tăcutelor perdele,

Postum ca şi-ngropaţii de vii, într-un cavou,

Ne vom iubi-n parfumuri de brad şi de cinabru.

Şi-apoi...

Va fi într-o seară poate ca şi-alte seri.

Va fi

O seară de octombre cu palpitări discrete

De frunze,