E harta unei ţări după război,
În care ― dezgustat de-atâta murdărie ―
S-a sinucis şi ultimul broscoi,
Un biet şcolar cu nota 3 la geografie...
Pe malul lacului,
Un bou,
O vacă,
Un viţel
Şi-un taur
Recită Testamentul nou
Şi poezia veche, din clasele primare:
„Viitor de aur
Ţara noastră are!...”
Iar pe şoseaua comunală,
Cârciumarul,
Învăţătorul,
Popa
Şi notarul ―
Cei mai de seamă gospodari din sat ―
Se ceartă pe un scaun vacant de deputat.
SEARĂ RURALĂ
lui Nichifor Crainic
Se uită soarele-napoi...
O fi pierdut ceva,
Sau, poate,
Aşteaptă-n deal vreun car cu boi,
Să-l plimbe şi prin alte sate
Cu gospodari şi holde mai bogate?...
În sat la noi,
Biserica, de veche ce era,
În anul când a fost cutremur de pământ
S-a prăbuşit cu turlele-n şosea,
Şi-azi casele ― atâta cât mai sunt ―
Par jucării
Pentru copii,
Iar plopii ― coşuri negre de maşini
Ce-au treierat
Bucatele din sate
Pentru străini...
Prin curţi,
Găinile şi porcii s-au culcat,
Femeile au pus de mămăligă,
Iar oamenii s-au pus la sfat
Cu popa ce-a sosit într-o cotigă
De la oraş,
Unde-a schimbat sedilele de caş
Cu trei duzini de lumânări de ceară,
Că-n cimitir la noi ca-n orice sat,
Sunt îngropaţi şi trei flăcăi, morţi pentru
Ţară.
