Tavanul unei cameri de hotel

În care s-a-mpuşcat un pasager...

Miroase-a igrasie...

Din tavan,

Bucăţi de tencuială-ncep să cadă

Octombre-şi varsă ploaia rece-n stradă

Şi pasageru-şi spală rana în lighean...

În vârful unui plop, o cioară,

Sau poate pălăria neagră din cuier

A pasagerului ce-a vrut să moară,

Întreabă vântul:

― Cât mai e până la cer?...

Şi, după câteva minute de tăcere,

Porneşte-n zbor, din plopul desfrunzit,

Spre cimitirul din apropiere...

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Probabil pasagerul a murit!...

PASTEL PROFAN

lui Damian Stănoiu

Pălmuiţi de vânturi

Şi scuipaţi de ploi,

Sfinţii de pe zidul mănăstirii

Dezbrăcatu-s-au de-odăjdii

Şi-au rămas aproape goi,

Ca Isus Cristos în clipa răstignirii...

În pridvorul mănăstirii e noroi

(Fiindcă maicile nu umblă cu galoşi),

Şi de-atâtea câmpeneşti cucernicii

Sfinţii par sătui...

Şi somnoroşi,

Cască-n ritmul Sfintei Liturghii...

Lângă zidul mănăstirii e-ngropat

Un curtean ucis de Vodă, pentr-o jupâniţă,

Cam prin „una mie şase sute” ― leat ―

Când Muntenia era voievodat,

Şi curtenii toţi, boieri de viţă...

Restul peisajului:

Urzici

Pentru postul Paştilor, ce-ncepe mâine...

Iar de la fereastra plină de zambile

Albe,

Roze

Şi liliachii,

Stariţa face morală unui câine,

Care persecută bietele pisici

Şi s-ascunde noaptea prin... chilii...

AMIAZĂ RURALĂ

lui I. Al. Valjean

E cald

Şi lacul pare o hartă de noroi...