Şi hipodrom

Primăvara n-a-ntâlnit în capitală nici un om

Să-i ureze ca pe vremuri „bun sosit”.

Şi probabil că de ciudă în oglindă s-a privit,

Şi-a dat seama c-a visat,

C-a spart geamul doar în vis

Şi că visul evadării n-a fost vis adevărat!...

Primăvară, primăvară,

Inutila mea fecioară,

Nu cumva te-ai sinucis?...

VARA ÎN CAPITALĂ

pictorului Camil Ressu

Au plecat bucureştenii toţi la băi

Şi cu Vara n-au rămas în capitală

Decât morţii şi gardiştii...

Iar pe străzile pustii şi prin odăi ―

Praful ce se-ngroaşă zilnic,

Şi-n covoare ―

Moliile cu prezenţa lor fatală

Şi cu veşnica lor poftă de mâncare...

De urât că n-are ce să vadă

În monumentala noastră capitală,

Vara umblă toată ziua-n pielea goală

Prin apartamente-nchise

Şi pe stradă ―

De la Parcul Carol la Şosea

Şi de la Şosea la Cotroceni,

Însoţită de o droaie de ţigani

Şi de olteni,

Care vând cireşi, rahat şi limonadă

Şi-o poftesc să cumpere şi ea...

Vara însă-i fata de la ţară ―

Bleagă şi prostuţă ca o oaie ―

Nu ştie că-n capitală

Este şi-o „Baie centrală”,

Şi când simte că-i zăduf din cale-afară

Se răsfaţă-n Dâmboviţa cât îi place,

Ca Suzana clasică, la baie...

Iar pe mal, gardiştii ― cască-gură ―

O mănâncă cu privirea lor şireată,

Ca bătrânii poftitori de trup de fată,

Şi se-ntreabă:

Ce să-i facă?...

Să-i dea pace,

Sau s-o vâre-n beci la prefectură?...

CU TOAMNA ÎN ODAIE

lui Dion Mardan

Mi-a bătut azi-noapte Toamna-n geam,

Mi-a bătut cu degete de ploaie...

Şi la fel ca-n fiecare an,