pictorului Nicu Dărăscu

Frecându-şi pântecele de oţel fierbinte

De cheiul rece, umed şi murdar,

Un cargo-boat norvegian

Respiră sufocat şi rar

Ca un mamut antediluvian...

Ghiceşti c-ar vrea să plece iar

Spre nordul nopţilor polare,

Să se-nfrăţească la-ntâmplare

Cu luciul primului gheţar...

Dar negrele otgoane-l ţin în frâu

Şi macaralele murdare

Descarcă-n el vagoane-ntregi de grâu...

Pe cheiul rece, umed şi murdar

Hamalii dorm ca grânele-n hambar,

În timp ce mateloţii beţi, pe bord,

Rânjesc cu pipele-ntre dinţi

Şi plâng cu ochii-ntorşi spre Nord,

Când fumul pipelor fierbinţi

Trezesc pe rând în fiecare

Aceeaşi veşnică-ntrebare:

„În care fund opac de mare

Vor acosta şi ei pe veşnicie,

Ca şi mamuţii problematici

Din cărţile de geologie?...”

Şi-n timp ce portul se topeşte-n soare,

Un matelot îşi sparge pipa-n dinţi

Şi... moare.

ELEGIE DOMESTICĂ

Mioriţei

Tu, care-mi intri-n casă cu toamna fumurie,

Cu ziua ce se duce

Şi noaptea ce-o să vie,

În casa mea fii binevenită...

Iată-mi casa!

Întoarce doar butonul electric din perete

Şi-mprieteneşte-ţi ochii cu tot ce poţi vedea,

Căci casa mea e-ntreagă, de-acum, şi casa ta...

Fii prietenă şi soră cu hall-ul şi terasa,

Cu treptele ce urcă sub rustice covoare

Spre sala de mâncare

Şi-odaia de culcare,

Cu sfinţii din icoane şi morţii din portrete,

Cu câinele, ce-ţi linge manşonul de-astrahan,

Şi cu pisica albă, ce toarce pe divan...

Opreşte-ţi apoi ochii pe frunzele de laur

În care se-ncadrează, sanctificând decorul,

Patronii mei ― Triunghiul:

Ion Evanghelistul

Ion Gură-de-Aur