Ion Botezătorul

Iar pe comoda veche priveşte-i cum stau gata

Să-şi părăsească parcă, de bucurie, rama,

Un domn cu ochii-albaştri şi bucle brune:

Tata!...

Şi-o doamnă cu ochi negri şi bucle blonde:

Mama!...

Tu, care-mi intri-n casă cu toamna fumurie,

Cu basmele bunicii

Şi „Faptele diverse”,

În casa mea fii binevenită,

Pentru mine

Şi pentru-aceste chipuri, de praf şi vremuri şterse,

Ce te privesc din rame cu-aceeaşi duioşie

Ca-n zilele când, toamna, soseam şi eu cu tine.

VESPERALĂ

lui Gala Galaction

Femeia care mi-a vorbit aseară

De constelaţii fixe

Şi stele căzătoare

Avea figura lungă şi verde ca o pară

Şi ochii negri-galbeni ca un adânc de mare...

Femeia care mi-a vorbit aseară

De lucruri mici şi fără importanţă

Avea în glas căldura soarelui de vară

Şi-n gând accentuate propuneri de-alianţă...

Femeia care mi-a vorbit aseară

Avea idei frumoase, dar bizare...

Spunea că „plopii fără soţ” sunt vorbe de ocară,

Şi toţi Luceferii din cărţi sunt stele căzătoare...

Femeia care mi-a vorbit aseară

(Şi care-o să-mi vorbească viaţa toată)

A fost o dată Mamă,

Dar a rămas Fecioară...

Şi Fiul ei nici astăzi n-are Tată!...

RÂNDURI PENTRU SULAMITA

lui Benjamin Fundoianu

Sulamita, Sulamita!...

Regele-nţelept cinstit-a

Trupul tău cu pofta lui...

Şi-n pământul Canaan,

Ca o floare parfumată de gutui

Lângă trunchiul unui cedru din Liban,

Regele-nţelept voit-a

Să-ţi închine Sulamita,

Şi Coroana,

Şi viaţa,

Şi divina-i Palestină,

Căci amanta pentru rege

E mai mult ca o Regină!...