Dar tu minte n-ai avut...
Şi când regele te-a vrut,
Din palatul lui cu-o sută de odăi
Şi de terase
Ai fugit pe Galaàd,
Să-i paşti caprele râioase,
Şi din stelele ce cad
Să-ţi faci vise mincinoase
Sub umbrela unui brad...
Lăudatu-te-au Profeţii
Şi-nţeleptul Solomon,
Ca pe macii din Şaron,
Ca pe crinii din Şenir,
Ca pe grâul din Sulem...
Dar din laudele toate
N-ai cules decât scaieţii
Şi fatidicul blestem
Să nu-i poţi fi nici amantă,
Nici nevastă...
Iată ce-a fost scris la lege!
Sulamita, Sulamita,
Pentru ce-ai fugit de Rege
Şi-ai fost proastă?...
ROMANŢA EI
Je suis la femme, on me connaît
JULES LAFORGUE
Când vei vedea-ntre geamuri, la fereastră,
O cupă de cristal,
Şi-n cupa de cristal, o floare-albastră ―
Simbolul unui rendez-vous banal ―
Oricine-ai fi, să intri fără teamă,
Căci gura mea te-aşteaptă
Şi trupul meu te cheamă!...
Necunoscut, sau prieten vechi,
Nu-mi pasă!...
Oricine-ai fi, tu poţi intra oricând la mine-n casă,
Căci casa mea e casa tuturora,
E madrepolul magic de mărgean
Spre care năvile-şi îndreaptă prora,
Să-şi caute-adăpost în plin ocean...
Şi-aşa cum sunt ―
Femeie sau fecioară,
Plebeie anonimă sau regină ―
Eu te primesc cu-aceeaşi simpatie
Şi-oricine-ai fi,
Al meu eşti pe vecie!
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Bine-ai venit, preludiu de chitară!...
Bine-ai venit, final de mandolină!...
CÂNTEC MEDIOCRU
