lui Al. T. Stamatiad
Toamna a trecut pe lângă mine
(Strada era plină de femei),
Toamna a trecut pe lângă mine
Şi m-a luat de braţ fără ruşine
Ca să-i fiu întreaga noapte-al ei.
M-a târât apoi într-o grădină
(Pomii galbeni, cerul cenuşiu),
M-a târât apoi într-o grădină,
Şi-n grădina plină de rugină
M-a culcat în iarbă ca-n sicriu.
Şi mi-a zis: Închide ochii bine
(Somn uşor de-acuma, dragul meu);
Şi mi-a zis: Închide ochii bine,
Şi m-a sărutat fără ruşine;
Şi mi-a zis: De-acuma eşti al meu!
NIHIL
lui Scarlat Froda
Ascultă!...
Nisipul aleii
Trosneşte ca focul din vatră,
Şi treptele scării de piatră
Sărută pantofii femeii
Ce bate grăbită la poartă
Cu degete-absente de statuie spartă...
Priveşte!...
Tăcerea coboară-n spirale
Rotunde şi-ovale,
Ca nişte confeti de-aceeaşi culoare...
Aleea-i o stradă cu două canale
În loc de trotuare,
Castanii par mături proptite de zid,
Iar scara de piatră (în loc să se urce)
Coboară cu treptele-n vid...
Priveşte şi-ascultă ―
Ce linişte goală...
Solemnă...
Şi mută!...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Deşteaptă-te, frate, şi nu mai visa,
C-afară nu-i nimeni ―
Nimic din ce-ai vrea
O dată măcar să mai fie...
E numai femeia din fotografie,
O mapă cu „lied!-uri” de Grieg pe pian
Şi fumul ce urcă din pipă-n tavan...
ÎMPĂCARE POSTUMĂ
Olguţei Cruşevan
Deschide-mi poarta inimii pictată
Cu vermillon şi-albastru de cobalt,
