— În ziar scria că acum eşti lector, nu detectiv.

— Bănuiesc că sunt la fel ca Lenny: freelancer.

Jimmy îşi încrucişă braţele la piept, iar mâneca stângă îi alunecă în sus, scoţând la iveală un tatuaj uşor şters, cu o femeie goală.

— OK, Hole. După cum îţi vei da seama singur, în districtul local Nittedal nu prea se întâmplă multe, şi slavă Domnului pentru asta! Prin

 386 

urmare, nu am dat doar nişte telefoane, ci am bătut şi drumul până acasă

la Lenny. Sau mai degrabă am condus cât am putut în sus. Cocina se află la capătul unui drum forestier, iar după ce-ai trecut de ultima casă, tot mai ai de mers vreun kilometru şi jumătate. Şi zăpada are jumătate de metru, mult mai înaltă dincolo de marginea drumului, fără urme, nici de roţi, nici de paşi. Doar elani şi vulpi. Şi poate şi vreun lup. Înţelegi ce vreau să zic?

Acolo n-a mai fost nimeni de câteva săptămâni, Hole. Dacă vrei să dai de Lenny, va trebui să cumperi un bilet de avion către Thailanda. Pattaya e un loc popular pentru bărbaţii care-şi caută partenere thailandeze, cel puţin aşa am auzit.

— Snowmobil, zise Harry.

— Poftim?

— Dacă mă întorc mâine cu un mandat, poţi face rost de un snowmobil?

Harry îşi dădu seama că dispoziţia veselă a poliţistului de provincie se terminase. Îşi închipuise probabil că aveau să bea o cafea, în timp ce el avea să le dovedească orăşenilor că şi aici, la ţară, se ştie foarte bine ce înseamnă munca de poliţie. În schimb, acum făceau glume pe seama raţionamentelor sale şi-i cereau să le pună la dispoziţie un vehicul, ca şi cum era vreun manager de achiziţii.

— N-aveţi nevoie de un snowmobil pentru un kilometru şi jumătate, răspunse Jimmy, frecându-şi vârful nasului bronzat, care începuse să se cojească. Folosiţi schiuri, Hole!

— N-am schiuri. Un snowmobil şi cineva care să-l conducă.

Tăcerea care urmă păru să dureze o eternitate.

— Am văzut că tinerelul ştie să conducă.

Jimmy îşi înclină capul pe umăr.

— Tu n-ai permis, Hole?

— Ba da, dar am omorât un poliţist în timp ce şofam, răspunse Harry, luându-şi cana şi golind-o. Aş prefera să nu se repete. Mersi pentru cafea şi ne vedem mâine!

— Ce-a fost asta? întrebă Oleg cât aşteptau la intersecţia care le permitea să iasă pe şoseaua principală. Un ofiţer se oferă voluntar să ne ajute într-o zi de sâmbătă, iar tu începi să-l iei peste picior?

— Asta am făcut?

 387 

— Da!

— Mhm! Mai bine semnalizează stânga!

— Oslo e-n dreapta.

— Potrivit GPS-ului, Åneby Pizza & Grill se află la două minute, dacă

facem stânga.

Proprietarul Åneby Pizza & Grill, care se prezentase drept Tommy, îşi ştergea degetele de şorţ în timp ce examina atent poza pe care Harry i-o ţinea în faţa ochilor.

— Poate, dar nu-mi amintesc cum arăta prietenul lui Lenny, ci doar că a fost aici şi că a avut companie în seara în care a fost omorâtă femeia aia la Oslo. Lenny e un lup singuratic, mereu doar el, şi nici nu vine prea des pe-aici. De asta mi-am amintit seara aceea, când aţi sunat, în toamnă.

— Bărbatul din poză se numeşte Alexander sau Valentin. L-ai auzit pe Lenny rostind vreunul dintre nume în timp ce discutau?

— Nu-mi amintesc deloc să-i fi auzit discutând. Şi eram în faţă, singur, în seara aceea, soţia mea era în bucătărie.

— Când au plecat?

— N-aş putea spune. Au împărţit o Knut Special XXL cu pepperoni şi şuncă.

— Îţi aminteşti asta?

Tommy rânji şi se bătu în tâmplă cu un deget.

— Comandă o pizza şi revino peste trei luni ca să mă întrebi ce-ai comandat. Am să-ţi ofer aceeaşi reducere pe care o primesc cei de la secţia de poliţie. Toate blaturile de pizza au conţinut scăzut de carbohidraţi, cu nuci.

— Tentant, dar băiatul meu mă aşteaptă în maşină. Mersi pentru ajutor!

— Pentru nimic!

Oleg porni maşina în vreme ce începea să se lase întunericul.

Erau amândoi tăcuţi, cufundaţi fiecare în propriile gânduri.

Era evident că Harry făcea nişte scenarii. Valentin ar fi putut foarte uşor să fi mâncat o pizza cu Lenny şi apoi să se fi întors la timp la Oslo ca s-o ucidă pe Elise Hermansen.

Un camion trecu atât de repede pe lângă ei, încât le zgudui maşina.

 388 

Oleg îşi drese glasul.

— Cum ai de gând să faci rost de-un mandat?

— Mhm?