— Dacă spun nu, înseamnă că nu-mi vei mai proteja identitatea pe viitor?
— Nu, răspunse Mona.
306
— Bun! Deci ai şi tu conştiinţă.
— Nu înseamnă neapărat că ne pasă de sursă, cât de ce vor spune colegii noştri de breaslă dacă am dezvălui o sursă. Apropo, colegii tăi ce spun?
— Nimic. Şi-au dat deja seama că eu sunt sursa scurgerilor de informaţii, aşa că m-au izolat. Nu mai am voie să iau parte la şedinţe sau să aflu ceva despre anchetă.
— Nu? Deja simt cum îmi pierd interesul faţă de tine, Truls.
Bărbatul pufni.
— Eşti cinică, dar măcar eşti sinceră, Mona Daa.
— Mersi! Cred.
— Bine, s-ar putea să mai am un ultim pont. Dar e vorba de cu totul altceva.
— Dă-i bătaie!
— Şeful poliţiei, Mikael Bellman, şi-o trage cu o tipă sus-pusă.
— Nu există bani pentru asemenea ponturi, Truls.
— Bine, e gratis, doar publică-l în ziar.
— Redactorului-şef nu-i plac poveştile cu infidelităţi, dar dacă ai vreo probă şi eşti dispus să susţii povestea, s-ar putea să reuşesc să-l conving.
Dar în cazul ăsta ai fi citat, cu nume şi prenume.
— Cu nume şi prenume? Asta ar fi o sinucidere, sper că-ţi dai şi tu seama. Îţi pot spune unde se întâlnesc, aşa că ai putea trimite acolo un fotograf incognito.
Mona Daa râse.
— Îmi pare rău, dar nu aşa merg treburile.
— Nu?
— Presa străină face treburi de genul ăsta, dar nu şi noi, aici, în Norvegia.
— De ce nu?
— Explicaţia oficială e că noi nu ne coborâm la un asemenea nivel.
— Însă?
Mona ridică din umeri, cutremurându-se.
— Pentru că de fapt nu există limite până la care am fi dispuşi să ne coborâm, teoria mea personală este că acesta nu-i decât un alt exemplu al sindromului toată-lumea-are-ceva-de-ascuns.
— Adică?
307
— Adică nici redactorii mei nu sunt mai puţin infideli decât restul. Dacă
dezvălui infidelitatea cuiva, toţi cei din minuscula arenă publică din Norvegia riscă să fie prinşi în tumult. Putem scrie despre treburi ce se petrec în marea „străinătate”, poate chiar să ne şi referim la treburi din străinătate aici, la noi, dacă o figură publică a spus din neatenţie ceva despre altcineva. Însă jurnalismul de investigaţie legat de infidelităţile celor de la putere?
Mona Daa clătină din cap.
Truls pufni ironic pe nas.
— Deci sub nicio formă nu va ajunge public?
— E ceva ce crezi c-ar trebui dezvăluit pentru că Bellman n-ar trebui să
fie şeful poliţiei?
— Poftim? Nu, poate că nu.
Mona dădu aprobator din cap şi ridică privirea spre Monolit şi chinul nemilos de-a ajunge în vârf pe care îl reprezenta.
— Pesemne că-l urăşti.
