— Arată ca un viitor şef de poliţie, spuse Jimmy, studiindu-l de sus până

jos pe tânărul cel înalt. Mă simt onorat că Harry Hole în persoană a decis să ne facă o vizită. Deşi mă tem că voi sunteţi cei care vă pierdeţi vremea aici, nu eu.

— Oh?

— Ai spus la telefon că n-ai primit niciun răspuns de la Lenny Hell, aşa că am făcut o verificare rapidă cât eraţi pe drum. S-a dovedit că a plecat în Thailanda imediat după ce l-aţi chestionat.

— S-a dovedit?

— Da, înainte să plece, le-a spus vecinilor şi clienţilor fideli că s-ar putea să lipsească o vreme. Probabil că acum are un număr thailandez, chiar dacă niciunul dintre cei cu care am stat de vorbă nu i-l cunoaşte. Şi nici unde stă tipul nu au ştiut să-mi spună.

— Un singuratic, probabil?

— Sigur se poate spune şi aşa.

 384 

— Familie?

— E singur. Copil singur la părinţi. N-a plecat niciodată de acasă şi, fiindcă părinţii i-au murit, locuieşte sus în Cocină, singur-singurel.

— Cocină?

— Aşa o numim noi aici, în oraş. Familia Hell a crescut porci de generaţii întregi, descurcându-se destul de bine de pe urma lor, iar în urmă cu un secol au construit o casă cu trei niveluri destul de neobişnuită.

Cocina.

Şeful chicoti.

— Nu merită să te aventurezi unde nu cunoşti, nu?

— Hmm! Deci ce crezi c-ar putea face Lenny Hell atât de mult în Thailanda?

— Păi, ce fac cei de teapa lui Lenny în Thailanda?

— Nu-l cunosc pe Lenny, răspunse Harry.

— Un tip cumsecade. Şi inteligent, inginer IT. Lucrează de acasă, freelancer, uneori îl mai chemăm şi noi când avem probleme cu calculatoarele. Nimic legat de droguri, nicio prostie în cont. Nici probleme cu banii, din ce ştiu eu. Dar n-a avut niciodată noroc la femei.

— Ce vrei să spui?

Jimmy se uită la aburii care le ieşeau din gură şi care rămâneau în aer.

— Destul de frig pe-aici, oameni buni. Ce-ar fi să intrăm şi să bem o cafea? Bănuiesc că Lenny s-a dus să-şi ia o mireasă thailandeză, continuă

Jimmy în vreme ce turna cafea făcută la filtru în două căni cu logoul serviciilor sociale şi în a sa, care purta emblema Lillestrøm Sportsklubb.

Aici, acasă, nu făcea faţă competiţiei.

— Nu?

— Nu. Cum spuneam, Lenny e un fel de lup singuratic, mereu discret şi nu prea vorbăreţ, plus că nici nu are cine ştie ce lipici la femei. Şi nici nu prea îşi poate ţine gelozia în frâu. Din ce ştiu eu, până acum nu i-a făcut rău nici măcar unei muşte – sau femei –, însă a existat un incident când ne-a sunat o doamnă, spunând că pe Lenny l-a cam luat valul după prima lor întâlnire.

— A hărţuit-o?

— Da, aşa îi spune în zilele noastre. Evident că Lenny i-a trimis o mulţime de mesaje şi flori, chiar dacă după prima întâlnire ea îi spusese că

nu e interesată să continue. El stătea acolo şi-o aştepta după serviciu.

 385 

Femeia i-a spus apoi că nu mai vrea să-l vadă niciodată, aşa că nu l-a mai văzut. În schimb, ne-a spus că începuse să aibă senzaţia că în apartamentul ei începuseră să fie mutate lucruri cât lipsea de-acasă. Prin urmare, ne-a sunat.

— Credea că el îi intrase în apartament?

— Am stat de vorbă cu Lenny, dar a negat tot. Şi apoi n-am mai auzit niciun cuvânt despre asta.

— Lenny Hell are o imprimantă 3D?

— O ce?

— O maşinărie care poate fi folosită pentru a face dubluri de chei.

— N-am idee, dar, cum spuneam, e inginer IT.

— Cât de gelos e? întrebă Oleg, făcându-i pe ceilalţi doi să se întoarcă

spre el.

— Pe o scară de unu la zece? întrebă Jimmy.

Harry nu-şi dădea seama dacă e sarcastic.

— Mă întrebam dacă poate fi vorba de gelozie morbidă? continuă Oleg, uitându-se nesigur la Harry.

— Ce tot zice tânărul, Hole?

Jimmy sorbi zgomotos din cana galben-canar.

— Întreabă cumva dacă Lenny a omorât pe cineva?

— OK. Cum îţi spuneam şi la telefon, nu facem decât să verificăm nişte piste secundare din cazul vampiristului, iar Lenny chiar a stat de vorbă cu două dintre victime.

— Iar tipul ăsta, Valentin, le-a omorât, completă Jimmy. Sau acum există vreo îndoială în această privinţă?

— Nicio îndoială, răspunse Harry. Voiam doar să stăm de vorbă cu Lenny Hell despre acele conversaţii. Să vedem dacă putem afla ceva ce nu ştim deja. Am văzut pe hartă că adresa lui se află la doar câţiva kilometri de aici, mă gândeam că am putea merge până acolo, sus. Să bifăm şi asta.

Şeful poliţiei locale mângâia emblema de pe cană cu mâna lui mare.