Steffens îşi trase pe mâini o pereche de mănuşi de cauciuc albe.
— Ştii că cercetarea mea ar putea să fie benefică pentru tine, pentru mama ta şi pentru viitoarea ta familie?
— Şi mai ştiu că această cercetare e mai importantă pentru tine decât e pentru mine o viaţă puţin mai lungă.
— Inteligente cuvinte pentru un tip atât de tânăr, zâmbi Steffens.
— Îţi cer în numele tatălui meu să-ţi rupi două ore din timp ca să
participi şi să oferi o opinie profesională în timpul dezbaterii unui prieten.
Harry ar aprecia foarte mult.
— O dezbatere? Cu siguranţă ar fi o onoare.
— Singura problemă este că… zise Oleg, apoi îşi drese glasul, că începe acum sau foarte curând, şi va trebui să mergem imediat ce-mi vei lua proba de sânge.
— Acum?
Steffens îşi coborî privirea la agenda deschisă în faţa sa.
— Mă tem că am o şedinţă la care…
— El ar aprecia cu adevărat, insistă Oleg.
Steffens se uită la tânăr în timp ce-şi mângâia bărbia gânditor.
— Vrei să spui… sângele tău la schimb cu timpul meu?
— Ceva de genul, răspunse Oleg.
Steffens se lăsă pe spate în scaunul de birou şi-şi împreună mâinile, lipindu-le de gură.
— Spune-mi un lucru, Oleg: ce te face pe tine să ai o relaţie atât de apropiată cu Harry Hole? La urma urmei, nu e tatăl tău biologic.
435
— Tu să-mi spui.
— Răspunde-mi şi dă-mi sângele tău, iar eu voi merge cu tine la această
dezbatere.
Oleg căzu pe gânduri.
— Aş spune că e onest. Că, în ciuda faptului că nu e tatăl meu şi că nu-i cel mai bun tată din lume sau nimic de genul ăsta, pot avea încredere în ce spune. Dar nu cred că ăsta e cel mai important lucru.
— Atunci, care e cel mai important lucru?
— Că urâm aceleaşi trupe.
— Că ce?
— Muzica. Nu ne place acelaşi gen de muzică, dar urâm aceleaşi genuri.
Oleg îşi scoase geaca groasă şi-şi suflecă mâneca.
— Gata?
436
41.
Vineri după-amiază
Rakel ridică privirea spre Harry în vreme ce mergeau braţ la braţ prin Universitetsplassen în direcţia Domus Academica, una dintre cele trei clădiri ale Universităţii din Oslo. Îl convinsese să poarte pantofii eleganţi pe care i-i cumpărase de la Londra, cu toate că el spusese că alunecă prea tare pe vremea asta.
— Ar trebui să porţi mai des costum.
— Iar primăria ar trebui să dea mai des cu nisip, replică Harry, prefăcându-se că alunecă iar.
Ea râse şi-l strânse mai cu putere. Simţi dosarul galben şi tare pe care el îl împăturise şi-l vârâse în buzunarul interior.
— Aia nu-i maşina lui Bjørn Holm şi e parcată foarte ilegal?
Trecură pe lângă Volvo-ul Amazon negru parcat exact unde începeau scările.
— Autorizaţia poliţiei sub parbriz. Un caz clar de folosire abuzivă.
