De ce nu faci cerere de plecare? De ce nu încerci să te înscrii în partid şi tu? De ce
n-ai plecat ia vreme? De ce nu te-ai dat cu ei? De ce nu te adresezi procuraturii?...)
Sosesc acasă tîrziu de tot, frînt, iritat. Acasă: bucuriile colocaţiunii. în odaia de alături, zaiafet mare, cu ghitare, banjouri şi cîntece de inimă albastră pînă-n zori.
1970
De cînd cu introducerea calculatoarelor în toate domeniile de activitate trăim un fel de animism maşinist. După ce şi-a prelungit mîna cu ajutorul uneltei apoi cu al maşinii, omul măreşte cu ajutorul maşinîk electronice însăşi eficienţa minţii sale.
Dar asta nu poate duce la tăgada supremaţiei spiritului; şi nici la trecerea cu vederea a faptului că avem o conştiinţă. Omul percepe că percepe, ştie că ştie, îşi gîndeşte gîndirea.
Acestea toate le spun înşişi ciberneticienii, mai raţionali decît comentatorii din afară.
346
Să nu ne facem că nu ştim; ştim prea bine că ştim; ştim prea bine că suntem fiinţe conştiente. N-ar fi nici serios şi nici corect (faiij să pretindem că nu realizăm complexitatea situaţiei noastre de fiinţe roase de remuşcări, obsedate de ideea dumnezeirii (tot argumentul sfintului Anselm rămîne cel mai puternic), nevoite să facă eforturi pentru a-şi dovedi că nu sunt decît materie. Iar dacă n-ar fi decît maşini, ce dovadă mai bună decît calculatoarele că au fost create de un programator cu veleităţi teleologice? BUGHI MAMBO RAG
... i-am spus domnule sunt un oarecare un nimeni un ies un igrec dar dumneata care eşti contabil şef... Află că mecanizarea agriculturii au introdus-o la noi marii moşieri, încă înainte de primul război mondial. Firmele McCormick şi Lanz îşi aveau încă de pe atunci reprezentanţele în ţară, şi nu degeaba... Al lui Rimbaud e rimbaldian, al lui Giraudoux e giralducian...
— Faţă de zeii antici, Dumnezeul monoteist pare înzestrat cu puteri limitate. Zeii făceau orice voiau, pe cînd despre Dumnezeu, Bossuet spune că
nici El nu poate face nimic împotriva raţiunii. Şi mai cunoaştem că Dumnezeu nu poate face decît binele. Există oare limite ale puterii divine?
Teologii explică deosebind între a voi şi a putea: Dumnezeu poate orice, dar nu vrea orice, nu vrea răul, vrea numai binele, este binele.
Pascal (scrisoarea XIV din Provinciale) rezumă: „Dumnezeu, neavînd nici o putere cînd e vorba de a face răul, e atotputernic pentru a face binele, pe cînd demonii n-au nici o putere pentru a face binele şi n-au putere decît pentru a face răul."
- Dumnezeu nu vrea decît binele, nu face răul: de aici nu trebuie să ne poarte gîndul spre uitarea altui adevăr, atotputernicia Sa. Duhul suflă unde vrea şi Dumnezeu e sm'eran în aprecieri şi alegeri: îl preferă pe vameş, o laudă pe desfrînată, cheamă pe cine n-ai crede.
Logica noastră, morala noastră, bunul nostru simţ nu fac cît o ceapă
degerată în prezenţa suveranei şi neaşteptatei atotputernicii divine, care adeseori ne uimeşte de nu ne şi scandalizează. Pentru că nu o putem înţelege. Lucrul
acesta se cuvine a fi înţeles: că nu o putem înţelege. Şi cu adevărul acesta trebuie să ne obişnuim: că trebuie să ne învăţăm a ne supune.
Un singur lucru nu poate Dumnezeu: să ne mîntuiască fără de consimţămîntul nostru.
347
- Minunate şi pline de bun simţ sunt, în La part du âlable, sfaturile lui Denis de Rougemont pentru lupta pe care o ducem cu puterile răului.
Se cuvine să folosim numai forţa? Ori numai duhul?
Cuminte este să ne împotrivim diavolului cu ajutorul vicleniei şi subtilităţii, cu ajutorul ironiei şi inteligenţei şi totodată cu ajutorul tuturor armelor credinţei, speranţei şi dragostei - a căror eficacitate el n-o cunoaşte.
Tot astfel tiranul trebuie atacat cu avioane, tancuri, propagandă masivă şi o disciplină de fier - şi totodată cu un nou ideal. Numai astfel pot evita oamenii de bine să fie anexaţi pe plan extern şi pe plan lăuntric.
Demonul simplificării vrea să ne împingă pe una din căi, deşi numai prin folosirea amîndurora putem spera şi birui.
- De vreme ce facem parte ca mădulare din corpul mistic al Domnului Hristos,
de vreme ce, întotdeauna, duhul precumpăneşte litera, de vreme ce nici un text biblic nu poate fi interpretat desprins de conţinutul Scripturii întregi, de vreme ce legea supremă e dragostea, de vreme ce trebuie să fim oameni iar nu copii la minte, de vreme ce împărăţiile lumii acesteia nu sunt decît deşertăciune şi aparţin diavolului (Luca 4, 6),
înseamnă că ori de cîte ori dreptul natural intră în conflict cu legile şi regulamentele lumeşti şi mai ales cînd legile şi regulamentele emană de la un pseudo-Cezar care de fapt e însuşi Mamona ori de la slujitorii lui, cînd sfidează
în mod vădit morala naturală, textul de la Romani 13, 1—2 trebuie aplicat cu înţelepciune şi măsură. El în orice caz nu poate voi a spune că suntem datori a executa orbeşte şi neghiobeşte ordine potrivnice bunului simţ şi poruncilor divine. Romani 13 nu poate acoperi laşitatea şi nu scuteşte de îndatorirea de a judeca şi cumpăni ce facem.
1970 X
Unde e vremea cînd Sartre scria (Situations II): „Scriitorul are nevoie de libertatea cititorilor" sau „Libertatea scrisului implică libertatea cetăţeanului. Nu se poate scrie pentru sclavi. Să scrii înseamnă să voieşti într-un anume fel libertatea" sau încă: „Datoria omului de litere nu e numai să scrie, ci să ştie să
tacă la nevoie"?
348
- Asupra apropierii de Hristos, proba care nu înşeală, criteriul definitiv este buna dispoziţie. Numai starea de fericire dovedeşte că eşti al Domnului.
Virtuosul îmbufnat nu e prietenul Mîntuitorului, ci jinduitorul după diavol.
Ascetul arţăgos nu e autentic.
Există mijloace obiective, în artă, de a recunoaşte autenticul şi a da deoparte copia. Pentru a deosebi creştinul de caricatura ori imitaţia sa nu există procedeu mai sigur decît a cerceta dacă postulantul este sau nu vesel şi mulţumit. Dacă
ipochimenul e intolerant ori morocănos ori agitat ori mahmur ori necăjit, nu e
creştin oricît de perfect de fidel ar fi virtuţii. E virtuos, dar nu e creştin. Creştinul e liber, aşadar fericit. Acesta şi este sensul genialei şi inspiratei fraze a lui Kierkegaard (de sub a cărei obsesie nu pot ieşi): contrariul păcatului nu e virtutea, contrariu! păcatalui e libertatea. Vămile văzduhului sunt numeroase.
Aici pe pămînt la vama care nu poate fi înşelată proba constă în starea de fericire.
