3 ianuarie 1922
Ha! ha-ha-ha! ce de prostii, ce de prostii! Ha! ha-ha! Pâna acum am citit cele patruzeci de pagini din Jurnalul meu; sa mor de râs si mai multe nu. Bre, bre, ce filozofie! Tst tt!
Bine ca m-am desteptat. Zi, îmi intrase în cap ca sunt mai ceva ca altii si faceam filozofie. în loc sa-mi vad de lectii? Ce ti-e cu un om scrântit. Aveau dreptate baietii. Ce de melancolie, ce de melancolie, parca n-ar fi baiat de 15
ani...
Uite ce m-a pierdut pe mine: laboratorul si Jurnalul", în loc sa învat si sa ies bine în clasa, sa ajung si eu ceva.
Ah! bine ca m-am desteptat, bine ca mi-au venit mintile la loc, bine ca am devenit si eu om ca toti oamenii.
"Un om"; ce frumos suna, mai ales acum, în vacanta. Desigur, daca "suci-forma" de care ma plângeam se prelungea pâna în vacanta, desigur ca m-apucam sa tocesc filozofia si stiintele dupa obiceiul meu. începusem pe Conta, pe Maeterlinck si pe Ch. Richet si aveam de gând sa devorez teoriile lui Einstein, chimia analitica si întreaga entomologie-Am spus: fereasca Dumnezeu pe om de scrânteala. Ia initiativa de "omul sucit"; combate programa scolii, nu-i plac profesorii, fiindca face pe grozavu\' si e independent, pierde timpul cu experiente, observatii si lecturi care nu-i vor aduce nici un folos material si tot el cu ...-n sus. Cica e un om nenorocit. Esti nenorocit, fiindca nu stii sa te adaptezi, sa-ti modelezi soarta pe care o ai între degete, fiindca în loc sa te ai bine cu toti, sa minti si sa te lingusesti cu predici, percepte morale si filozofice care nu au existat decât pe hârtie si la exceptii, la anomaliile umane. D-aia esti nenorocit. Adica... eram. De acuma, dupa ce primejdia a trecut, pot rasfoi alene frivolitatile moderne si fara gândul de a le face critic, pot juca ruleta cât vreau, pentru ca de mult gândul cumpatarii nu ma mai preocupa, necum cel al jocului; pot lua si mânca pân-oi voi, fara sa ma gândesc ca lacomia multa etc... Asa, ce bine ma simt, ce bine ma simt, macar pentru sapte luni fac pentru douasprezece si chiar pentru douazeci, ce bine, ce bine e!
6 ianuarie
Pe masa trei volume din filozofia pozitivista, asta merge la post, n-am ce face cu ele; metafizica lui Conta? Haide si cu ea la pod. Astea: Sinthese de la vie et de l\'âme, Hipnotism si sugestime, Sic cogito, Psihologia râsului, astea nu mai fac doua parale, cu ele la lada. Restul, brosuri stiintifice, chimii, botanici, manuale de anatomie si fiziologie, pot ramâne, adica nu, n-am ce face cu ele, sus la pod. Asa, parca am mai scapat de mirosul de anticar ce te sufoca. A! Mai sunt animalele! Ia sa va luati talpasita, cuconasilor, ca eu nu va mai sunt stapân. Ia sa va torn eu o târ\' de cloroform, si sa va arunc. Ce sa-ti fac, cumatra salamandra, daca asa ti-a fost soarta, degeaba te mai bati între pereti, acum nu mai scapi.
Asa, ia acum sa carabpnim si laboratorul; era o lada de potcoave, acolo o sa putreziti daca n-oi gasi musterii si pentru mataluta.
Ei, acum mai zic si eu ca-i odaie de elev, masa curata, numai cu cartile de scoala, manuscriptele parte le-am ars, parte le-am azvârlit în pod, n-am oprit decât Jurnalul".
Când m-o vedea mama asa vesel, cu gânduri omenesti, curatele, si potrivit, sa stii ca-nnebuneste de bucurie. Ptii, ce bucurie. Sa stii ca o sa zica: "Pierdut a fost..."
Ei, asa mai zic si eu, baiat, nebaiat, dar vad ca te-ai apucat de treaba. Ce era dezordinea aia la tine? De te-ai pune pe lucru si la scoala, ar iesi ceva din tine.
Si tata, sclipind de veselie, îsi mângâie mustata, în timp ce eu îl anunt ca am sa ma pun sa învat serios si-o sa ma fac medic, ca sa iasa mai multe parale, sau sa urmez chimia industriala, sa ma fac fabricant,
286
287
s-atunci o sa iasa si mai multe parale. Si tata, caruia nu-i venea sa-si creada ochilor, mormaia din când în când. Sa vedem..-.
8 ianuarie
- Ce-ti mai fac gânganiile?
- Le-am dat dracului! Prietenul se uita uluit la mine.
- Glumesti?
- Ba foarte serios!
- Si filozofia?
- M-am plictisit si am lasat-o în voia Domnului.
- Nu mai spune, care va sa zica, te-ai facut si tu "om". Foarte bine, cât priveste partea mea, te felicit. Ma duc sa le spun baietilor. La revedere!
Cu pas grabit, amicul trecu bulevardul si o coti la dreapia, pe lânga Biserica ruseasca, în timp ce eu ma-ndreptai sa-mi iau o cravata, ca de ailalta râd si curcile de ea, atât îi de roasa.
Pe drum ma-ntrebam cum de n-am
vazut eu pâna acum viata cât de frumoasa e si traiam numai în visuri, care cel putin n-aveau darul sa ma înveseleasca? Cum am putut eu rezista atâtor aspecte pe care azi le doresc din tot sufletul, cum am putut suporta privirile care se opreau ironice pe caietele mele roase si cârpacite, pe gulerul meu neglijent si pe sapca facuta farâme? Mare dobitoc am fost! Si pentru a suta oara, poate, repetai tare: bine ca m-am desteptat. Si ca si cum aceasta ar fi neutralizat orice pornire ideologica a mintii, mersei înainte fara nici un gând si cu ochii-n patru, ca sa ma bucur de atâtea frumuseti ce ma înconjurau.
La un prieten acasa.
- Aa! lume noua. Baieti, ascundeti calendarul ca a venit Eliade, sa ne dovedeasca noua ca timpul e relativ. Ce mai veste, "doctore"? Cum stai cu cercetarile?
- De data asta o sa fiti la adapost de orice plictiseala savanta. Am dat dracului
si stiinta si filozofia, toti gargaunii astia stupizi, si m-am apucat sa traiesc si eu, sa devin si eu un om cumsecade.
Toti ramasera cu gurile cascate. Nu le venira sa-si creada ochilor. Pesemne ca nu uitasera discursul meu prin care îi îndemnasem sa lase patimile la o parte si sa se apuce senin de stiinta sau când le dovedeam ca raportul prieteniei este si el relativ. Aveam memorie buna.
- Acum ce s-a facut, s-a facut! exclamai eu vesel, si pe data gheata se rupse.
- Ce noroc!
- Haide, lasati asta! Scoate paltonul, ma Eliade, si haideti cu totii în salonas.
Facem o bacara.
- Mai bine ruleta, suntem multi.
- Joci si tu?
- Joc, cum sa nu joc.
