Poftim? N‑am crezut că trebuie… iar tu ţi‑ai dat seama de asta de una singură.
— Credeai că te‑aş forţa să faci ceva ce nu vrei să faci şi apoi aş
pretinde că am o putere legală asupra ta?
— Păi, cam da.
Oau.
— N‑ai o părere foarte bună despre mine, nu‑i aşa?
— Nu mi‑ai răspuns la întrebare.
— Anastasia, nu contează dacă e valabil din punct de vedere legal sau nu. Reprezintă o înţelegere pe care mi‑ar plăcea s‑o fac cu tine — ce‑aş vrea de la tine şi la ce te poţi aştepta din partea mea.
Dacă nu‑ţi place, atunci nu semna. Dacă semnezi şi decizi apoi că
nu‑ţi convine, sunt atâtea clauze de ieşire ca să poţi scăpa. Chiar dacă
ar fi fost un contract legal, crezi că te‑aş ţine cu forţa dacă tu ai vrea să pleci?
Oare drept cine mă ia?
Se uită la mine cu ochii ei albaştri, de nepătruns.
Ceea ce trebuie să priceapă e că această înţelegere n‑are nimic de‑a facea cu legea, ci cu încrederea.
Vreau să ai încredere în mine, Ana.
Ia o gură de vin şi eu mă grăbesc să‑i explic.
— Relaţiile de genul ăsta sunt construite pe sinceritate şi încre‑
dere. Dacă n‑ai încredere în mine — ca să‑ţi dai seama în ce fel te influenţez, cât de departe pot merge cu tine, cât de mult rezişti —
dacă nu poţi fi sinceră cu mine, atunci chiar nu putem face asta.
Se mângâie pe bărbie, gândindu‑se la vorbele mele.
— Deci e destul de simplu, Anastasia. Ai încredere în mine sau nu? Şi dacă are o părere atât de proastă despre mine, atunci poate că
n‑ar trebui să facem asta deloc.
Am o strângere de inimă.
— Ai avut discuţii asemănătoare cu, ăă… celelalte cincisprezece?
— Nu.
Iar comparaţia asta?
— De ce? mă întreabă.
— Pentru că ele erau deja supuse. Ştiau ce‑şi doresc de la o astfel de relaţie cu mine şi în general ştiau ce doresc eu. Cu ele era doar o chestiune de sincronizare în privinţa limitelor flexibile, detalii de genul ăsta.
— Ai un magazin de unde le cumperi? Sclave & Supuse?
Îşi arcuieşte o sprânceană, iar eu izbucnesc în râs. Şi senzaţia de încordare în dispare ca prin magie.
— Nu chiar.
Am un ton sec.
— Atunci cum?
E curioasă ca întotdeauna, dar nu vreau să vorbesc din nou despre Elena. Ultima dată când am pomenit‑o, Ana s‑a supărat.
— Despre asta vrei să discutăm? Sau trecem la punctele esen‑
ţiale? Inconvenientele tale, cum le zici tu.
Se încruntă.
— Ţi‑e foame? o întreb.
Se uită indiferentă la măslinele din faţa ei.
— Nu.
