— Ai mâncat ceva azi?
248 Grey
E L James 249
Ezită.
La naiba.
— Nu, spune.
Încerc să nu mă enervez la auzul răspunsului ei.
— Trebuie să mănânci, Anastasia. Putem mânca aici sau la mine în apartament. Ce preferi?
Nu‑mi va cădea în plasă.
— Cred că trebuie să rămânem în public, pe teren neutru.
Aşa cum credeam — e deşteaptă domnişoara Steele.
— Crezi că asta m‑ar putea opri?
Am vocea răguşită.
Ea înghite în sec.
— Aşa sper.
Curmă‑i suferinţa fetei, Grey.
— Vino, am rezervat un salon privat. Fără public.
Mă ridic şi‑i întind mâna.
O va întinde şi ea?
Îşi mută privirea de la chipul meu la mâna mea.
— Ia‑ţi vinul, îi ordon.
Îşi ia paharul şi‑mi dă mâna.
Când plecăm de la bar, observ privirile admirative ale celorlalţi clienţi şi, în cazul unui tip arătos şi atletic, observ apreciere nedisi‑
mulată la adresa partenerei mele. Nu mi s‑a mai întâmplat niciodată
aşa ceva… şi nu cred că‑mi place.
Tânărul chelner îmbrăcat în livrea, trimis de maestrul de cere‑
monii, ne conduce către încăperea pe care am rezervat‑o. Are ochi numai pentru domnişoara Steele şi‑i arunc o privire de avertisment care‑l face să se retragă din salonul luxos. Un chelner mai în vârstă o ajută pe Ana să se aşeze şi‑i pune în poală un şervet.
— Am comandat deja. Sper că nu te deranjează.
— Nu, e în regulă, spune ea, dând uşor din cap.
— E bine de ştiut că poţi fi atât de docilă.
Zâmbesc cu subînţeles.
— Acum, unde rămăseserăm?
— La punctele esenţiale, spune ea, concentrându‑se pe ceea ce trebuie, dar apoi ia o gură mare de vin şi obrajii i se colorează.
Cred că încearcă să‑şi facă un pic de curaj. Trebuie să am grijă
cât bea, pentru c‑a venit cu maşina.
Ar putea rămâne aici peste noapte… şi i‑aş putea da jos rochiaasta ispititoare.
Mă adun şi revin la afaceri — problemele Anei. Scot foaia cu e‑mailul ei din buzunarul sacoului. Îşi îndreaptă umerii încă o dată
şi se uită la mine nerăbdătoare, iar eu trebuie să‑mi stăpânesc râsul.
— Punctul doi. De acord. Este în beneficiul amândurora. Voi corecta.
Mai ia o gură de vin.
