Apoi o mai sărut o dată, insistent şi posesiv. O iau de mână, o duc înapoi în apartament, trântind uşa de la intrare în urma noastră

şi mergând direct în dormitor. Acolo îi dau drumul şi aprind veioza de pe noptieră.

— Te rog să nu fii supărat pe mine, şopteşte ea.

Vorbele ei îmi domolesc mânia.

— Îmi pare rău pentru maşină şi pentru cărţi…

Se opreşte şi‑şi linge buzele.

— Mă sperii când eşti supărat.

La naiba. Nimeni nu mi‑a mai spus aşa ceva vreodată. Închid ochii. Ultimul lucru pe care mi‑l doresc e s‑o sperii.

Calmează‑te, Grey.

E aici. E în siguranţă. Are chef. Nu‑i da cu piciorul doar pentru că

nu ştie cum să se poarte.

Deschid ochii şi o văd pe Ana privindu‑mă, dar nu cu teamă, ci cu nerăbdare.

— Întoarce‑te, îi cer, cu o voce blândă. Vreau să‑ţi scot rochia.

Mă ascultă imediat.

Fată ascultătoare.

Îi dau jos haina mea de pe umeri şi o arunc pe podea, apoi îi dau la o parte părul de pe gât. Atingerea pielii ei delicate mă linişteşte.

Acum când face ce i se spune, mă relaxez. Îi trec vârful degetului pe şira spinării şi găsesc fermoarul îngropat în şifon cenuşiu.

— Îmi place rochia asta. Îmi place să‑ţi văd pielea desăvârşită.

Îmi bag degetul în spatele rochiei şi o trag mai aproape de mine.

Îmi îngrop faţa în părul ei şi îi inspir parfumul.

— Miroşi atât de bine, Anastasia. Atât de dulce.

Miros de toamnă.

Parfumul ei reconfortant, amintindu‑mi de perioada prosperă

şi fericită a vieţii mele. Îi inspir aroma delicioasă şi îmi plimb nasul de la ureche către gâtul ei, apoi către umăr, sărutând‑o peste tot. Îi desfac încet fermoarul rochiei şi‑i sărut şi‑i ling pielea până ajung la umărul celălalt.

Ea tremură la atingerea mea.

Ah, iubito.

302 Grey

E L James 303

— O să înveţi să nu faci gălăgie, şoptesc printre sărutări şi‑i deschid nasturele de la gât.

Rochia îi cade la picioare.

— N‑ai sutien, domnişoară Steele. Îmi place asta.

Întinzând mâinile, îi cuprind sânii şi simt cum sfârcurile i se întăresc în palmele mele.

— Ridică mâinile şi pune‑mi‑le deasupra capului, îi ordon, săru‑

tând‑o pe gât.

Face cum i se spune, iar sânii îi tresaltă în mâinile mele. Îşi înco‑

lăceşte degetele în părul meu, aşa cum îmi place mie, şi trage uşor.

Ah . . . Ce bine e.

Îşi înclină capul într‑o parte, iar eu profit de situaţie şi o sărut acolo unde îi simt pulsul sub piele.

— Mmm… murmur eu încântat, mângâind‑o şi trăgând‑o uşor de sfârcuri.

Ea geme, arcuindu‑şi spinarea şi apăsându‑şi mai tare sânii în palmele mele.

— Vrei să te fac să‑ţi dai drumul aşa?

Trupul i se arcuieşte şi mai tare.

— Îţi place, nu‑i aşa, domnişoară Steele?

— Mmm…

— Spune‑mi, insist eu, continuându‑mi asaltul senzual asupra sfârcurilor ei.

— Da, gâfâie ea.

— Da şi mai cum?

— Da… Domnule.

— Fată cuminte.

O ciupesc uşor cu degetele, iar trupul i se lipeşte violent de mine, în timp ce mă trage şi mai tare de păr.