Chelnerul îşi face discret apariţia şi‑l las să strângă masa.
— Mai vrei nişte vin? o întreb.
— Am de condus.
Bun răspuns.
— Atunci apă?
Dă din cap.
— Plată sau minerală?
— Minerală, te rog.
Chelnerul iese cu farfuriile noastre.
— Eşti foarte tăcută, îi şoptesc.
De‑abia a scos o vorbă.
— Tu eşti foarte vorbăreţ, ripostează ea.
Din nou corect, domnişoară Steele.
Acum următorul punct de pe lista ei: clauza numărul 15. Inspir adânc.
— Disciplinarea. Este o graniţă foarte fină între plăcere şi durere, Anastasia. Sunt faţetele aceleiaşi monede, una nu există fără cealaltă.
Îţi pot arăta cât de plăcută poate fi durerea. Nu mă crezi acum, dar trebuie să ai încredere. O să te doară, dar nu va fi ceva ce nu poţi suporta.
M‑am săturat să tot spun asta.
— Totul se reduce la încredere. Ai încredere în mine, Ana?
— Da, am, spune ea imediat.
Răspunsul ei mă ia complet prin surprindere.
Din nou.
I‑am câştigat deja încrederea?
— Atunci, restul sunt doar amănunte.
Mă umflu în pene.
— Amănunte importante.
Are dreptate. Concentrează‑te, Grey.
— Bine, hai să vorbim despre ele.
Chelnerul intră cu antreurile.
— Sper că‑ţi place peştele, spun, după ce mâncarea ne e servită.
Codul negru arată delicios. Ana ia o înghiţitură.
254 Grey
E L James 255
În sfârşit, mănâncă!
— Regulile, continui eu. Să vorbim despre ele. Mâncarea e o problemă?
— Da.
— Pot să reformulez şi să spun că vei mânca de cel puţin trei ori pe zi?
— Nu.
Îmi înăbuş un oftat de enervare şi insist.
— Trebuie să mă asigur că nu suferi de foame.
Se încruntă.
