etatea cu care m‑am luptat toată ziua. Asta stă în puterea Anastasiei Steele. Vreau să mi se supună.
Sper că n‑o să întârzie. Mă uit către intrarea în bar… şi simt cum mi se usucă gura. O văd stând în pragul uşii şi, preţ de o secundă, nici nu‑mi dau seama că‑i ea. Arată senzaţional: părul îi curge în valuri până la nivelul sânilor într‑o parte, iar în partea cealaltă este prins la spate, aşa că mi‑e mai uşor să‑i remarc linia delicată a bărbiei şi curba fină a gâtului. Poartă pantofi cu tocuri şi o rochie violet strâmtă care‑i subliniază silueta zveltă şi ademenitoare.
Oau…
Fac un pas în faţă ca s‑o întâmpin.
— Arăţi uimitor, îi şoptesc şi o sărut pe obraz.
Închid ochii şi‑i savurez parfumul; miroase divin.
— O rochie, domnişoară Steele. Sunt de acord.
Nişte cercei cu diamante în urechi ar completa imaginea; trebuie să‑i cumpăr o pereche.
O iau de mână şi o conduc către un separeu.
— Ce vrei să bei?
Îmi zâmbeşte atotcunoscător în timp ce se aşază.
— Aş vrea ce bei şi tu, te rog.
Oh, învaţă.
— Încă un pahar de Sancerre, îi zic chelnerului şi mă aşez vizavi de ea în separeu. Au o cramă excelentă aici, adaug şi‑mi iau un răgaz de o clipă ca s‑o privesc.
S‑a machiat puţin. Nu prea mult. Şi‑mi amintesc că atunci când a apărut la mine în birou mă gândeam că arată atât de obişnuit. Dar numai obişnuită nu e. Cu puţin machiaj şi cu hainele potrivite, e o zeiţă.
Se foieşte pe scaun şi flutură din gene.
— Ai emoţii? o întreb.
— Da.
Acum e acum, Grey.
Mă aplec şi‑i şoptesc că şi eu am emoţii. Se uită la mine de parcă
mi‑ar fi crescut trei capete.
Mda, şi eu sunt tot om, iubito… uite‑aşa.
Chelnerul aşază paharul cu vin pentru Ana pe masă, alături de două farfurii mici cu alune şi măsline.
Ana îşi îndreaptă umerii, ceea ce îmi spune că e serioasă, ca atunci când mi‑a luat interviu.
— Deci cum procedăm? Luăm punctele care nu mi‑au convenit unul câte unul? mă întreabă.
— Nerăbdătoare ca‑ntotdeauna, domnişoară Steele.
— Atunci am putea vorbi despre cum a fost vremea azi, vine replica ei.
246 Grey
E L James 247
Ah, gura asta obraznică.
Las‑o să fiarbă puţin, Grey.
Uitându‑mă la ea în continuare, bag o măslină în gură şi‑mi ling degetul arătător. Ochii i se fac mari şi devin mai închişi la culoare.
— Cred că vremea a fost neobişnuită azi.
Încerc să par nonşalant.
— Râzi de mine, domnule Grey?
— Da, domnişoară Steele.
Strânge din buze pentru a‑şi reţine un surâs.
— Ştii că acest contract nu e valabil din punct de vedere legal.
— Ştiu, domnişoară Steele.
— Aveai de gând să‑mi spui şi mie asta la un moment dat?
