Poartă roba de absolvire şi pare destul de veselă; cu siguranţă a văzut‑o pe Ana.

— Bună, Katherine. Ce mai faci?

— Pari uimit că mă vezi aici, zice ea, ignorându‑mi salutul şi părând un pic jignită. Sunt şefă de promoţie. Nu ţi‑a spus Elliot?

— Nu, nu mi‑a spus.

Nu stăm toată ziua bot în bot, pentru numele lui Dumenezeu.

— Felicitări, adaug eu, din complezenţă.

— Mulţumesc.

Are un ton tăios.

— Ana e aici?

— Va fi. Vine cu tatăl ei.

— Ai văzut‑o de dimineaţă?

— Da. De ce?

— Voiam să ştiu dacă a ajuns acasă cu rabla aia a ei de maşină.

— Wanda. O cheamă Wanda. Şi da, a ajuns.

Se uită la mine cu o expresie întrebătoare.

— Mă bucur să aud asta.

În acel moment ni se alătură rectorul şi, zâmbindu‑i politicos lui Kavanagh, mă conduce către ceilalţi profesori.

Mă bucur că Ana e teafără, însă mă enervează că nu mi‑a răspuns la niciun mesaj.

270 Grey

E L James 271

Nu‑i semn bun.

Dar n‑am prea mult timp la dispoziţie să mă gândesc la asta —

unul dintre profesori anunţă că va începe ceremonia şi ne conduce pe toţi către un culoar.

Într‑o clipă de slăbiciune o mai sun o dată pe Ana. Intră iar căsuţa vocală, iar Kavanagh mă întrerupe.

— De‑abia aştept să‑ţi ascult discursul, spune ea în timp ce mergem pe culoar.

Când ajungem la amfiteatru observ că e mai mare decât mă

aşteptam şi este plin ochi. Cei din sală se ridică şi aplaudă ca la comandă când urcăm pe scenă. Aplauzele se aud din ce în ce mai tare, apoi se opresc, transformându‑se într‑un freamăt constant, şi toată lumea se aşază.

Când rectorul îşi începe discursul de bun venit, am timp să cercetez din privri sala. Rândurile din faţă sunt pline de studenţi, în robe iden‑

tice negru cu roşu. Unde e? Inspectez fiecare rând, cu răbdare.

Aici erai.

O găsesc stând în rândul ai doilea. E vie. Mă simt ca un tâmpit că mi‑am făcut atâtea griji şi am irosit atâta energie întrebându‑mă

pe unde a umblat azi‑noapte şi azi‑dimineaţă. Ochii ei albaştri şi strălucitori se fac mari când mă vede şi se foieşte pe scaun, îmbujo‑

rându‑se uşor.

Da. Te‑am găsit. Şi nu mi‑ai răspuns la mesaje.

Mă evită şi chestia asta mă scoate din minţi. Rău de tot. Închid ochii şi‑mi imaginez ceara fierbinte căzându‑i pe sâni, şi mi‑o închipui zbătându‑se sub mine. Asta are un efect radical asupra trupului meu.

La naiba.

Adună‑te, Grey.

O alung din minte, laolaltă cu gândurile mele perverse, şi mă

concentrez asupra discursurilor.

Kavanagh ţine un discurs foarte inspirat despre cum să fruc‑