De la: Christian Grey

Ştii cât de mult detest să‑ţi cheltui banii pe mine.

Da, eşti foarte bogat, dar eu tot mă simt stânjenită, e ca şi cum m‑ai plăti pentru sex. Totuşi, îmi place să călătoresc la clasa întâi, e mult mai civilizat decât la economic. Aşa că‑ţi mulţumesc. Vorbesc serios — şi chiar mi‑a plăcut masajul pe care mi l‑a făcut Jean‑Paul.

Era foarte gay. Am omis cu bună ştiinţă să‑ţi scriu asta în e‑mail ca să

te irit, pentru că eram nervoasă pe tine, şi‑mi cer scuze pentru asta.

458 Grey

E L James 459

Dar, ca de obicei, tu exagerezi. Nu‑mi poţi scrie aşa ceva — că mă

legi la mâini şi la gură şi mă bagi într‑o ladă. (Vorbeai serios sau era o glumă?) Mă sperie… Tu mă sperii… sunt prinsă în întregime în vraja ta, încercând alături de tine un stil de viaţă despre care săptă‑

mâna trecută nici nu ştiam că există, iar apoi tu‑mi scrii ceva de genul ăsta, iar mie‑mi vine s‑o iau la goană urlând. N‑o s‑o fac, desigur, pentru că mi‑ar fi dor de tine. Mi‑ar fi dor de tine rău de tot. Vreau ca relaţia asta să meargă, dar sunt speriată de profun‑

zimea sentimentelor pe care le am faţă de tine şi de cărarea întune‑

cată pe care mă duci. Ce‑mi oferi tu este erotic şi sexy, iar eu sunt curioasă, dar în acelaşi timp, mi‑e teamă că‑mi vei face rău — fizic şi emoţional. După trei luni poţi să‑mi dai papucii şi ce se va‑ntâmpla cu mine dacă faci asta? Dar cred că acesta este riscul în orice relaţie.

Doar că acesta nu e genul de relaţie pe care mă gândeam s‑o am vreodată, mai ales fiind prima din viaţa mea. Este o dovadă enormă

de încredere din partea mea.

Aveai dreptate când spuneai că n‑am nimic dintr‑o supusă în mine…

şi acum sunt de acord cu tine. Acestea fiind spuse, vreau să fiu cu tine şi, dacă asta trebuie să fac, aş vrea să‑ncerc, dar cred c‑o să înghit multe şi o să sfârşesc călcată‑n picioare — şi nu‑mi surâde deloc ideea.

Sunt foarte fericită că ai spus că te vei strădui şi tu mai mult. Doar că

trebuie să mă gândesc ce înseamnă pentru mine „mai mult“ şi ăsta e unul dintre motivele pentru care am vrut să iau puţină distanţă.

Mă ameţeşti atât de tare încât mi se pare foarte dificil să gândesc limpede când suntem împreună.

Au anunţat zborul meu. Trebuie să plec.

Îţi scriu mai târziu.

A ta, Ana

Mă ceartă. Din nou. Dar sinceritatea ei m‑a lăsat mască. M‑a luminat. Îi citesc e‑mailul la nesfârşit şi de fiecare mă opresc la „A ta, Ana“.

Ana a mea.

Vrea ca relaţia noastră să meargă.

Vrea să fie cu mine.

Asta e speranţă, Grey.

Îmi aşez telefonul pe noptieră şi simt că am nevoie de alergarea aceea, ca să‑mi limpezesc mintea şi ca să mă gândesc la ce să‑i răspund.

O iau pe drumul meu obişnuit, pe Stewart, către Westlake Avenue, apoi dau câteva ture în jurul parcului, iar în urechi îmi răsună melodia „She Just Likes to Fight“ a formaţiei Four Tet.

Ana mă face să mă gândesc la foarte multe lucruri.

O plătesc pentru sex?

Ca pe o târfă.

Nu m‑am gândit niciodată la ea în felul acesta. Simpla idee mă

enervează la culme. Mă scoate din minţi. Mai alerg o tură în jurul parcului, alimentat de mânie. De ce‑şi face singură aşa ceva? Sunt bogat, şi ce dacă? Trebuie pur şi simplu să se obişnuiască. Îmi amin‑

tesc de discuţia pe care‑am avut‑o ieri despre avionul companiei.

N‑a vrut să‑mi accepte propunerea.

Măcar ştiu că nu mă vrea pentru banii mei.

Dar oare mă vrea?

Spune că eu o ameţesc de cap. Dar, pe bune, e fix invers. Ea mă

ameţeşte într‑un fel pe care nu l‑am mai trăit niciodată. Cu toate astea, a traversat toată ţara ca să scape de mine.

Cum trebuie să mă simt eu acum?

Are dreptate. O trag după mine pe o cărare întunecată, dar pe una care e mai intimă decât orice relaţie convenţională — sau cel puţin aşa mi se pare. Mi‑e de‑ajuns să mă uit la Elliot şi la uşurinţa cu care priveşte el relaţiile ca să văd diferenţa.

Şi nu i‑aş face rău niciodată, nici fizic, nici emoţional — cum poate să creadă aşa ceva? Vreau s‑o împing peste limite, să văd ce 460 Grey

E L James 461

e dispusă sau nu să facă. S‑o pedepsesc când încalcă regulile… da, poate fi dureros, dar nu‑i ceva ce nu poate suporta. Putem discuta despre ce mi‑aş dori să‑i fac. Putem s‑o luăm uşor.

Şi aici e problema.

Dacă va face tot ce vreau eu să facă, va trebui s‑o răsplătesc şi să‑i ofer „mai mult“. Ceea ce‑ar putea fi… nu ştiu cum, încă. Am dus‑o să‑mi cunoască părinţii. Ceea ce a însemnat, fără îndoială, mai mult.

Şi nici n‑a fost atât de greu.

Mai dau o tură lentă în jurul parcului ca să mă gândesc ce mă

deranjează mai tare la e‑mailul ei. Nu e vorba despre o simplă teamă, ci despre faptul că e înspăimântată de profunzimea sentimentelor pe care le are pentru mine.