— Da, şi mai cum? zic eu aspru.
— Da, domnule.
— Sigur?
Vreau să nu‑ţi fie ruşine, Ana.
— Da, domnule.
— Bine. Ridică‑ţi braţele deasupra capului.
Îşi ridică braţele uşor. O apuc de marginea rochiei şi i‑o scot încet peste cap, dezvăluindu‑i fiecare centimetru de piele spre încântarea mea şi doar a mea. După ce i‑o scot de tot, mă dau înapoi ca s‑o admir.
Picioarele, coapsele, abdomenul, fundul, sânii, umerii, chipul, gura… toate sunt perfecte. Îi împăturesc rochia şi i‑o aşez pe cufărul cu jucării. Mă‑ntind şi o prind de bărbie.
— Îţi muşti buza. Ştii ce efect are asta asupra mea, o cert eu.
Întoarce‑te.
Mă ascultă şi se întoarce cu faţa la uşă. Îi desfac sutienul şi‑i cobor bretelele de‑a lungul braţelor, mângâindu‑i pielea cu vârful degetelor şi simţind cum tremură sub atingerea mea. Îi scot sutienul şi i‑l arunc peste rochie. Stau aproape de ea, fără s‑o ating, ascul‑
tându‑i respiraţia întretăiată şi simţindu‑i căldura radiantă a pielii. E
excitată şi nu e singura. Îi prind părul cu ambele mâini şi i‑l aşez pe spate. Este atât de mătăsos la atingere. O apuc de păr şi o trag de el, înclinându‑i capul într‑o parte şi dezvelindu‑i gâtul.
Îmi trec nasul peste umărul ei şi înapoi, inspirându‑i parfumul divin.
374 Grey
E L James 375
La naiba, cât de bine miroase.
— Miroşi la fel de bine ca întotdeauna, Anastasia.
O sărut sub ureche şi‑i simt pulsul.
Ea geme.
— Linişte. Să nu scoţi niciun sunet.
Scot din buzunarul jeanşilor elasticul de păr, îi iau părul în mâini, i‑l împletesc încet, admirând coada pe care i‑am făcut‑o pe spatele desăvârşit. I‑o leg îndemânatic cu elasticul şi o trag uşor de păr, obli‑
gând‑o să facă un pas înapoi şi să‑şi lipească trupul de‑al meu.
— Îmi place cum îţi stă cu părul împletit, şoptesc. Întoarce‑te.
Mă ascultă imediat.
— Când îţi voi spune să vii aici, aşa te vei îmbrăca. Doar în chiloţi. Înţelegi?
— Da.
— Da şi mai cum?
— Da, domnule.
— Fată ascultătoare.
Învaţă repede. Are braţele lăsate pe lângă corp şi nu‑şi ia ochii de la mine. Nerăbdătoare.
— Când îţi spun să vii aici, vreau să îngenunchezi acolo.
Îi arăt colţul de lângă uşă al camerei.
— Fă‑o acum.
Clipeşte de câteva ori, dar înainte să‑i spun a doua oară, se duce şi îngenunchează, cu faţa la mine şi la întreaga cameră.
Îi permit să se lase pe călcâie, iar ea se execută.
— Pune‑ţi mâinile pe coapse. Aşa. Acum desfă‑ţi genunchii.
Mai mult.
Vreau să te văd, iubito.
— Mai mult.
