De la: Christian Grey

Despre: Glume

Data: 30 mai 2011, 22:31

Către: Anastasia Steele

Cum de‑mi mai poţi scrie? Rişti vieţile tuturor celor aflaţi în avion, inclusiv pe a ta, folosindu‑ţi BlackBerry‑ul? Cred că încalci una dintre reguli.

Christian Grey

CEO pe care‑l mănâncă ambele palme,

Grey Enterprises Holdings, Inc.

Şi ştim ce se‑ntâmplă dacă încalci regulile, domnişoară Steele.

Verific din nou pe internet programul de decolări al companiei Sea‑Tac; avionul ei a plecat. N‑o să mai am nicio veste de la ea o perioadă. Gândul acesta, precum şi mica ei scamatorie cu e‑mailul, mă indispun. Îmi las deoparte munca şi mă duc la bucătărie, unde îmi torn un pahar cu un strop de Armagnac.

Taylor îşi iţeşte capul la intrarea în living‑room.

— Nu acum, mă răstesc eu.

— Prea bine, domnule, zice el şi dispare.

Nu te răzbuna pe angajaţi, Grey.

Nervos pe mine însumi, mă duc lângă fereastră şi privesc cerul oraşului Seattle. Mă‑ntreb cum de mi‑a intrat pe sub piele şi de ce relaţia noastră nu se‑ndreaptă în direcţia dorită de mine. Sper că se 454 Grey

E L James 455

va gândi mai mult la asta în Georgia şi că va lua decizia corectă. Aşa va face, nu?

Mă cuprinde neliniştea. Mai iau o gură din băutură şi mă aşez să cânt la pian.

Marţi,

31 mai 2011

Mami a plecat. Habar n‑am unde.

El e aici. Îi aud cizmele. Are nişte cizme care fac mult zgomot.

Au nişte catarame argintii. Şi bocănesc. Tare de tot.

El bocăneşte. Şi ţipă.

Eu sunt la mami în dulap.

Mă ascund.

Ca să nu m‑audă.

Pot fi tăcut. Foarte tăcut.

Pentru că nu sunt aici.

— Târfă nenorocită! strigă el.

Strigă tot timpul.

— Târfă nenorocită!

Urlă la mami.

Urlă şi la mine.

O bate pe mami.

Şi pe mine mă bate.

Aud uşa închizându‑se. Nu mai e aici.

Şi mami a plecat.

Stau în dulap. Pe întuneric. În tăcere.

Stau acolo mult. Mult, mult, mult de tot.

Unde‑i mami?

Când deschid ochii, zorii de‑abia se ivesc. Ceasul arată ora 5:23.

Am dormit cu intermitenţe, invadat de vise urâte, şi sunt epuizat, dar mă hotărăsc să alerg puţin ca să mă trezesc. Mă‑mbrac în trening şi îmi verific telefonul. Am un SMS de la Ana.

Am ajuns cu bine la Savannah. A ;)

Bravo. A ajuns cu bine. Mă bucur pentru asta şi mă uit rapid peste e‑mailuri. Titlul ultimului mesaj de la Ana îmi sare în ochi: „Îţi place să mă sperii?“

Nu‑mi vine să cred aşa ceva.

Mă înfior şi mă aşez pe pat, citindu‑i cuvintele. Cred că a scris asta în timpul escalei la Atlanta, înainte să‑mi trimită SMS‑ul.

De la: Anastasia Steele

Subject: Îţi place să mă sperii?

Data: 31 mai 2011, 06:52