— Bună, o caut pe Leila Reed — a fost internată aici mai devreme.
Puteţi să‑mi spuneţi unde o pot găsi?
— Cine sunteţi? întreabă ea, înroşindu‑se la faţă.
— Sunt fratele ei, mint eu cu naturaleţe, ignorându‑i reacţia.
— Pe aici, domnule Reed.
Se duce la recepţie şi caută ceva în computer.
— E la etajul al doilea, la secţia de Psihiatrie. Luaţi liftul de la capătul coridorului.
— Mulţumesc.
Îi fac cu ochiul în semn de mulţumire, iar ea îşi dă părul după
ureche, zâmbindu‑mi cochet, ceea ce‑mi aminteşte de cineva care a rămas în Georgia.
Când ies din lift la etajul al doilea, îmi dau seama că e ceva în neregulă. De cealaltă parte a unor uşi ce par încuiate, doi bodyguarzi şi o asistentă cercetează tot coridorul, verificând fiecare salon. Mă
trec fiorii, dar mă duc către recepţie, prefăcându‑mă că nu observ toată vânzoleala.
— Vă ajut cu ceva? mă întreabă un tânăr cu cercel în nas.
— O caut pe Leila Reed. Sunt fratele ei.
El păleşte.
— Ah. Domnule Reed. Puteţi veni cu mine?
Îl urmez într‑o sală de aşteptare şi mă aşez pe un scaun de plastic, acolo unde‑mi arată el; observ că e prins în şuruburi de podea.
— Domnul doctor va veni la dumneavoastră în scurt timp.
— De ce nu pot s‑o văd? întreb.
— Domnul doctor vă va explica, spune el, precaut, şi pleacă
înainte să mai apuc să‑i pun vreo întrebare.
La naiba. Poate că‑i prea târziu.
Mă cuprinde ameţeala la acest gând. Mă ridic în picioare şi încep să străbat camera în sus şi‑n jos, gândindu‑mă s‑o sun pe Gail, dar nu am mult de aşteptat. Apare un tânăr cu şuviţe împletite închise la culoare şi cu ochi inteligenţi. Acesta e doctorul ei?
— Domnul Reed? întreabă el.
— Unde‑i Leila?
Mă studiază pentru un moment, apoi oftează şi‑şi face curaj.
— Mi‑e teamă că nu ştiu, spune el. A reuşit să ne păcălească.
— Poftim?
— A dispărut. Cum a reuşit să fugă, habar nu am.
— A fugit? întreb eu neîncrezător şi mă las să cad într‑un scaun.
El se aşază vizavi de mine.
— Da. A dispărut. Acum o căutăm.
— E încă aici?
— Nu ştim.
— Cine sunteţi dumneavoastră? îl întreb.
— Sunt dr. Azikiwe, psihiatrul de gardă.
Pare prea tânăr ca să fie psihiatru.
— Ce‑mi puteţi spune despre Leila? îl întreb.
— Păi, a fost internată după o tentativă eşuată de suicid. A încercat să‑şi taie venele acasă la unul dintre foştii ei iubiţi. Menajera lui a adus‑o aici.
Simt cum tot sângele mi se scurge din trup.
