Nu mă aşteptam la răspunsul ei, aşa că‑i zâmbesc rezervat.
— Nu ştiu să spun glume, îi mărturisesc.
— Domnule Grey! E ceva ce nu poţi tu să faci?
Mă răsplăteşte cu un surâs larg şi molipsitor.
— Nu, habar n‑am să spun glume, spun eu, de parcă ar fi un titlu de glorie.
Ea se hlizeşte.
— Nici eu nu ştiu să spun glume.
— Ce sunet minunat, şoptesc eu şi o sărut.
Dar tot n‑am aflat de ce e atât de uşurată.
— Iar tu îmi ascunzi ceva, Anastasia. S‑ar putea să fiu nevoit să
te torturez ca să aflu.
— Ha!
Spaţiul dintre noi se umple cu hohote de râs.
— Cred că m‑ai torturat suficient.
Răspunsul ei îmi alungă zâmbetul de pe faţă, iar chipul ei se îndulceşte imediat.
— Poate c‑o să te las să mă mai torturezi aşa, zice ea, cu sfială.
584 Grey
E L James 585
Mă simt dintr‑odată uşurat.
— Mi‑ar plăcea foarte mult, domnişoară Steele.
— Scopul nostru e să vă satisfacem, domnule Grey.
— Te simţi bine? o‑ntreb, umil şi neliniştit în acelaşi timp.
— Mai bine de‑atât nu se poate.
Îmi zâmbeşte timid.
— Eşti uimitoare.
O sărut pe frunte, apoi mă dau jos din pat şi sentimentul acela rău prevestitor mă copleşeşte din nou. Îl alung, îmi trag fermoarul şi întind mâna ca s‑o ajut să se dea jos din pat. Când se ridică în picioare, o trag la mine în braţe şi o sărut, savurându‑i gustul.
— În pat, mormăi eu şi‑o conduc către uşă.
Acolo o acopăr cu halatul de baie pe care l‑a atârnat în cuier şi, înainte să apuce să se‑mpotrivească, o iau în braţe şi o car jos, în dormitorul meu.
— Sunt atât de obosită, bâiguie ea când o pun în pat.
— Dormi acum, şoptesc şi o strâng în braţe.
Închid ochii, luptând cu senzaţia neliniştitoare care mă cuprinde şi‑mi umple din nou capul pieptului. E ca un dor profund şi ca întoarcerea acasă în acelaşi timp… şi e ceva înfricoşător.
Sâmbătă,
4 iunie 2011
Vântul verii îmi răvăşeşte părul, iar mângâierea lui seamănă cu dege‑
tele sprintene ale unei iubite.
Iubita mea.
Ana.
Mă trezesc brusc, derutat. Dormitorul meu e cufundat în beznă, iar Ana doarme lângă mine, respirând uşor şi egal. Mă sprijin într‑un cot şi‑mi trec mâna prin păr, cu sentimentul straniu că altci‑
neva a făcut exact acelaşi lucru. Privesc în jurul meu prin cameră, uitându‑mă atent prin toate colţurile întunecate, dar Ana şi cu mine suntem singuri.
Ciudat. Puteam să jur că mai e cineva aici. Cineva m‑a atins.
