— Și Drake Loggerhead? Și trandafirii galbeni, și relațiile sexuale? o întreb.
Privește în pământ.
— Am mințit.
— De ce?
— Știi că, atunci când vii la Beechwood, parcă e o lume diferită? Nu trebuie să
fii cum ești la tine acasă. Poți fi altcineva, cineva mai bun, poate.
Dau din cap.
6 „Tinerețea ni s-a irosit/ N-o vom mai irosi/ Amintește-ți numele meu/ Fiindcă vom face istorie.” ( N.t.).
98
— În prima zi când ai venit tu, l-am observat pe Gat. S-a uitat la tine de parcă
ai fi fost cea mai strălucitoare planetă din galaxie.
— Da?
— Îmi doresc atât de tare să se uite cineva și la mine în felul ăla, Cady. Atât de tare. Și n-am vrut, dar m-am trezit mințind. Îmi pare rău.
Nu știu ce să zic. Trag adânc aer în piept.
Mirren izbucnește:
— Nu ofta, bine? E în regulă. E în regulă și dacă n-o să am niciodată un iubit. E
în regulă dacă n-o să mă iubească nimeni niciodată, bine? E perfect tolerabil.
Se aude vocea maică-mii chemându-mă de undeva dinspre Noua Clairmont.
— Cadence, mă auzi?
— Ce vrei? îi strig la rândul meu.
— Bucătăreasa are liber azi. Mă apuc să fac prânzul. Vino să tai roșiile.
— Imediat.
Oftez și mă uit la Mirren:
— Trebuie să mă duc.
Nu-mi răspunde. Îmi trag hanoracul pe mine și mă grăbesc pe poteca spre Noua Clairmont.
În bucătărie, mami îmi dă un cuțit special de tăiat roșii și începe să vorbească.
Tranca, tranca, ce stai mereu pe plaja cea mică.
Tranca, tranca, ar trebui să te mai joci și cu cei mici.
Bunicul n-o să fie aici pentru totdeauna.
Știi că te-a ars soarele?
Tai și tai, felie după felie, un coș întreg de amintiri de familie, în mod ciudat de forma unor roșii. Sunt galbene, verzi și de un roșu-fumuriu.
51.
Se fac aproape trei săptămâni de când sunt pe insulă și migrena mă scoate din circulație încă două zile. Sau poate trei. Nici nu-mi mai dau seama. Sunt pe punctul de-a rămâne fără pastile, deși mi-am făcut plinul când am plecat de acasă.
Mă întreb dacă le ia mami. Poate că întotdeauna a luat pastile dintr-astea.
Sau poate că au trecut gemenele prin camera mea din nou, șterpelind lucruri care nu le trebuie. Poate că de fapt le înghit.
Sau poate că iau eu mai multe pastile și nu-mi dau seama. Le hăpăi ca pe bomboane cu mintea încețoșată de durere. Uitând când am luat ultima doză.
99
Mi-e teamă să-i spun lui mami că-mi mai trebuie.
Când mă simt ceva mai bine, mă duc din nou la Cuddledown. Soarele e jos pe cer. Veranda e acoperită de sticle sparte. Înăuntru, panglicile s-au desprins de tavan și zac mototolite pe podea. Vasele din chiuvetă au cruste uscate pe ele.
Fața de masă din bucătărie e murdară. Măsuța de cafea e plină de urme circulare de la cănile de ceai.
