Pedeapsa.
Purificarea prin foc.
Poate amândouă.
69.
A doua zi, spre sfârșitul lui iulie, în vara numărul cincisprezece, a avut loc un prânz pe peluza de la Clairmont. Un prânz ca toate celelalte, în jurul mesei celei mari. Și mai multe lacrimi.
Se certau atât de tare, încât noi, Mincinoșii, am urcat pasarela dinspre Red Gate și am rămas jos, în grădină, ascultând.
— Trebuie să-ți câștig dragostea în fiecare zi, tată, zicea mama nedeslușit. Și în majoritatea zilelor nu reușesc. E al naibii de nedrept. Carrie primește perlele, Bess primește casa de la Boston, Bess primește și Windemere. Carrie îl are pe Johnny și lui o să-i dai Clairmontul, știu că așa vei face. Și eu o să rămân singură, fără nimic, deși Cady e prima ta nepoată. Prima ta nepoată, întotdeauna ai spus asta.
Bunicul s-a ridicat de la locul lui din capul mesei.
— Penelope.
— O s-o iau de aici, mă auzi? O iau pe Cady și n-ai s-o mai vezi niciodată.
Vocea bunicului a bubuit de-a lungul grădinii.
— Aici suntem în Statele Unite ale Americii, a spus el. Nu pari să fi înțeles asta, Penny, așa că lasă-mă să-ți explic. În America, uite cum stau lucrurile: muncim ca să obținem ce ne dorim și facem planuri pentru viitor. Nu acceptăm să fim refuzați și merităm să fim recompensați pentru perseverența noastră. Will, Taft, sunteți atenți?
Băieții au dat din cap, cu bărbiile tremurând. Bunicul a continuat: 129
— Noi suntem familia Sinclair, o familie grandioasă, o familie cu vechime. Ăsta e un lucru cu care să ne mândrim. Tradițiile și valorile noastre formează principiile fundamentale pe care se bazează generațiile viitoare. Insula este casa noastră, așa cum a fost a tatălui meu și a bunicului meu înaintea lui. Și totuși, voi trei, femeile, cu divorțurile voastre și casele distruse, cu lipsa voastră de respect față
de tradiție, nepricepute la nicio muncă, n-ați făcut nimic altceva decât să
dezamăgiți un bătrân care a crezut că v-a crescut cum trebuie.
— Tată, te rog, a spus mătușa Bess.
— Să n-aud un cuvânt! a tunat bunicul. Nu vă puteți aștepta din partea mea să accept felul în care călcați în picioare valorile acestei familii și să vă răsplătesc pe voi împreună cu copiii voștri oferindu-vă siguranță financiară. Nu puteți, niciuna dintre voi, să vă așteptați la asta. Și totuși, zi după zi, observ că asta faceți.
Nu voi mai tolera acest lucru.
Mătușa Bess s-a prăbușit plângând.
Carrie l-a apucat pe Will de cot și a luat-o împreună cu el spre doc.
Mami și-a aruncat paharul de vin spre un perete al Clairmontului.
70.
— Și ce se întâmplă după aceea? îl întreb pe Johnny.
Încă stăm unul lângă altul pe podeaua de la Cuddledown, dimineața devreme.
În vara numărul șaptesprezece.
— Nu-ți amintești? îmi zice.
— Nu.
— Lumea a început să plece de pe insulă. Carrie l-a dus pe Will la un hotel din Edgartown și ne-a rugat pe mine și pe Gat să o urmăm imediat ce ne terminăm de strâns lucrurile. Angajații au plecat la opt dimineața. Mama ta s-a dus să-și vadă prietena aia a ei din Vineyard…
— Alice?
— Da, a venit Alice și a luat-o, dar tu n-ai vrut să pleci și, în cele din urmă, s-a hotărât să plece fără tine. Bunicul a luat un avion spre continent. Și atunci ne-am hotărât să punem focul.
— Am plănuit totul, zic.
— Da, așa am făcut. Am convins-o pe mătușa Bess să ia șalupa cea mare și copiii și să se ducă toți să vadă un film în Vineyard.
În timp ce vorbește Johnny, încep să mi se formeze amintirile. Umplu golurile cu detalii pe care nu le-a menționat cu voce tare.
130
— După ce au plecat, am băut vinul pe care îl lăsaseră desfăcut în frigider, spune Johnny. Patru sticle deschise. Și Gat era atât de supărat…
— Avea și de ce…, am zis eu.
Johnny își întoarce fața și vorbește din nou cu nasul în podea.
— Fiindcă n-avea să se mai întoarcă pe insulă. Dacă mama mea se mărita cu Ed, aveau să fie excluși din cercul familiei. Iar dacă mama îl părăsea pe Ed, Gat n-ar mai fi avut nicio legătură cu familia.
— Clairmontul devenise un simbol pentru tot ce era greșit – se aude vocea lui Mirren.
