A intrat în cameră atât de încet, încât nici n-am simțit-o. Acum stă întinsă pe podea alături de Johnny, ținându-l de cealaltă mână.
— Domeniul patriarhatului, spune Gat.
Nici pe el nu l-am auzit când a intrat. Se așază pe jos lângă mine.
— Câtă nesimțire, Gat, spune Johnny cu blândețe. Întotdeauna spui
„patriarhat”.
— Exact asta și vreau să spun.
— Strecori cuvântul ăsta oriunde ți se ivește ocazia. Patriarhat pe pâine prăjită.
Patriarhat la mine în pantaloni. Patriarhat cu o feliuță de lămâie.
— Clairmontul părea să fie domeniul patriarhatului, repetă Gat. Și da, băuserăm de ne tâmpiserăm, și da, ne-am gândit că se va alege praful de familia asta din cauza lor, iar eu n-o să mai vin aici niciodată. Ne-am gândit că, dacă nu mai exista casa asta, și toate hârțoagele și amintirile dinăuntru, toate obiectele pentru care se certaseră atâta, atunci nu va mai exista nici puterea.
— Aveam să fim din nou o familie, spune Mirren.
— Era ca un soi de purificare, spune Gat.
— Ea nu-și amintește decât că am pus focul, spune Johnny, vorbind deodată
foarte tare.
— Și alte câteva lucruri, adaug, ridicându-mă în fund și privindu-i pe Mincinoși în lumina dimineții. Încep să-mi revină amintirile, pe măsură ce-mi dați informații.
— Îți povestim tot ce s-a întâmplat înainte să punem focul, spune Johnny, vorbind în continuare prea tare.
— Da, zice Mirren.
— Am pus focul, spun, mirată. N-am stat să ne plângem de milă, am făcut ceva.
Am produs o schimbare.
— Oarecum, spune Mirren.
— Glumești? Am făcut să ardă din temelii locul acela blestemat.
131
71.
După ce s-au certat mătușile și bunicul, eu am început să plâng.
Gat plângea și el.
Urma să părăsească insula, iar eu n-aveam să-l mai văd niciodată. El n-avea să
mă mai vadă pe mine.
Gat, Gat al meu.
Era prima dată când plângeam împreună cu cineva. În același timp.
El plângea ca un bărbat, nu ca un băiat. Nu ca și cum ar fi fost frustrat sau ceva nu se întâmplase așa cum voia el, ci ca și cum viața în sine era amară. Ca și cum rănile lui nu mai puteau fi vindecate.
Iar eu voiam să i le vindec.
Am fugit singuri spre plaja cea mică. M-am agățat de el și am stat amândoi pe nisip și, pentru prima dată, n-aveam nimic de zis. Nicio analiză, nicio întrebare.
În sfârșit am zis ceva de genul
ce-ar fi dacă
ce-ar fi dacă
am lua situația în mâinile noastre?
Și Gat a zis:
Cum?
Și eu am zis ceva de genul
ce-ar fi dacă
ce-ar fi dacă
