— Nu sunt de acord cu tine, spune Gat. Noua Clairmont mie mi se pare că e o pedeapsă.
— Cum? întreabă ea.
— O pedeapsă pe care a ales s-o ispășească. Și-a construit o casă care nu e o casă. Este în mod deliberat inconfortabilă.
— De ce ar face asta? întreb.
— Tu de ce ți-ai dat toate lucrurile pe care le aveai? întreabă Gat.
Se uită fix la mine. Se uită cu toții fix la mine.
— Dintr-un act de caritate, răspund. Ca să fac un bine pe lume.
Se lasă o tăcere stranie.
— Nu suport aglomerația, spun.
Nu râde nimeni. Nu-mi dau seama cum de-a ajuns această conversație să fie despre mine.
Niciunul dintre Mincinoși nu vorbește vreme îndelungată. Apoi Johnny spune:
— Nu forța lucrurile, Gat.
Iar Gat spune:
— Mă bucur că ți-ai amintit focul, Cadence.
Iar eu spun:
— Da, măcar în parte.
Apoi Mirren spune că nu se simte bine și se duce înapoi în pat.
135
Băieții și cu mine stăm întinși pe podeaua bucătăriei și ne uităm fix în tavan vreme îndelungată, până când îmi dau seama, oarecum stânjenită, că amândoi au adormit.
73.
O găsesc pe mama pe veranda de la Windemere împreună cu câinii.
Croșetează un fular din lână de un albastru spălăcit.
— Stai toată vremea la Cuddledown, se plânge mami. Nu e bine să-ți petreci așa de mult timp acolo. Carrie a trecut pe acolo ieri, căutând ceva, și a zis că e mare mizerie. Ce se întâmplă acolo?
— Nimic. Îmi pare rău de mizerie.
— Dacă e chiar așa de murdar, știi că nu o putem ruga pe Ginny să se ocupe.
N-ar fi corect față de ea. Iar Bess o să facă o criză dacă vede ce-i acolo.
Nu vreau să vină nimeni la Cuddledown. Vreau să fim doar noi acolo.
— Nu-ți face griji. Mă așez și-l mângâi pe Bosh pe capul lui drăguț și blond.
Auzi, mami?
— Da?
— De ce ai rugat familia să nu vorbească cu mine despre foc?
Lasă din mână fularul și se uită la mine multă vreme.
— Îți amintești focul?
— Azi-noapte m-au copleșit o groază de amintiri. Nu-mi amintesc totul, dar da, îmi amintesc că s-a întâmplat. Îmi amintesc cum v-ați certat voi. Și toată lumea a plecat de pe insulă. Îmi amintesc că eram aici cu Gat, Mirren și Johnny.
— Și altceva îți mai amintești?
— Cum arăta cerul. Cu flăcările înălțându-se. Mirosul de fum.
Dacă mami crede că e posibil să fie vina mea, nu mă va întreba niciodată nimic, absolut niciodată. Știu sigur că nu ar face-o.
Nu vrea să știe.
I-am schimbat cursul vieții. Am schimbat soarta familiei. Mincinoșii și cu mine.
Am făcut un lucru oribil. Poate. Dar a fost ceva. N-am stat cu mâinile în sân, plângându-mi de milă. Sunt o persoană mai puternică decât va ști mama mea vreodată. I-am încălcat voința și am și ajutat-o în același timp.
