— Da? spuse Staines zâmbind deja. Am trecut un fel de test?
— Aproape, zise omul. Vreau să-mi faci o favoare. Absolut cinstit totul şi respectând condiţiile dumitale. Uite...
Băgă mâna în buzunar şi scoase o pepită cam de mărimea unui trabuc scurt. O ridică în lumină.
— Frumos, nu?
— Foarte frumos, spuse Staines, care nu mai zâmbea acum.
— Am găsit asta în Valea Clutha, în Otago, continuă
bărbatul. O am de vreo lună sau două, nu mai ştiu, dar vreau s-o transform în pământ, înţelegi, am pus ochii pe un petic de pământ, iar samsarul nu vrea decât bani de hârtie. Uite care-i problema. Am fost jefuit. Nu mai am niciun act prin care să-mi dovedesc identitatea. Documentele mele, autorizaţia de minerit, s-au dus toate. Prin urmare, nu pot valorifica pepita asta la bancă, în nume propriu.
— A, spuse Staines.
— Ce vreau eu este să-mi faci un serviciu. Duci dumneata pepita asta la bancă. Spui că e a dumitale, că ai găsit-o pe un teren al Coroanei. O schimbi în bani de hârtie pentru mine. Nu poate să-ţi ia mai mult de o jumătate de ceas. Preţul fixează-l dumneata.
— Înţeleg, spuse Staines cam sceptic, ezitând câteva clipe.
Sunt convins că le-ai putea explica situaţia dumitale celor de la bancă. Le povesteşti că ai fost jefuit – exact cum mi-ai povestit mie.
— Nu pot să fac asta, spuse bărbatul.
— Există evidenţe peste tot, spuse Staines. Chiar dacă nu mai ai niciun act, vor găsi ei alte modalităţi de a te identifica.
Listele de pasageri şi aşa mai departe.
Omul clătină din cap.
— Autorizaţia mea era pentru Otago, spuse el. Iar când am venit încoace, n-am trecut pe la vamă. Nu figurez în nicio evidenţă aici.
— O, spuse Staines, care începea să se simtă foarte stânjenit.
Omul păşi în faţă.
— Ce ţi-am povestit eu, băiete, e perfect adevărat. Bulgărele de aur e al meu. L-am cules din Valea Clutha. Pot să-ţi fac schiţa locului. Ţi-l desenez pe o nenorocită de hartă. Totul e adevărat.
Staines se uită din nou la bucata de aur.
— Poate garanta cineva pentru dumneata?
— Nu m-am lăudat prin lume cu chestia asta, se răţoi bărbatul, agitându-şi pumnul. Ce sens ar fi avut? Am fost deja jefuit, nu vreau să mai fiu furat încă o dată. Doar o singură
persoană pe lume a mai atins această pepită de aur, în afară de mine. O tânără pe nume Anna Wetherell. Ea ar putea garanta că
povestea mea este adevărată; numai că ea e la Dunedin, din păcate, şi nu pot sta să aştept până ar veni o scrisoare de confirmare.
Numele Anna Wetherell nu însemna nimic pentru Staines, care îl reţinu involuntar, în timp ce căuta o soluţie de a se retrage mai repede. Povestea omului nu era deloc convingătoare (părea limpede pentru Staines că aurul fusese furat şi că hoţul, temându-se să nu fie prins, încerca acum să-şi acopere urma folosindu-se de o terţă persoană, absolut inocentă în toată
această afacere, pentru a preschimba pepita, care sărea oricui în ochi, în bani peşin, imposibil de identificat), iar înfăţişarea personajului lăsa mult de dorit. Avea ochii injectaţi şi aerul disperat al beţivilor învechiţi în năravul lor; chiar şi de la o distanţă de câţiva paşi, Staines simţea că omul mirosea a băutură. Trăgând de timp, zise:
— Samsar, spuneai?
Omul încuviinţă din cap.
— Da, am găsit un teren care îmi place. Înspre Arahura.
Cherestea, asta-i afacerea la care mă gândesc. Am terminat cu goana după aur. Am avut o avere în aur, dar acum s-a dus, şi cu asta distracţia s-a terminat pentru mine. Lemnul, cheresteaua –
asta-i treabă cinstită.
— Care-i numele dumitale?
— Crosbie Wells, spuse bărbatul.
Staines deveni atent.
— Wells? întrebă el.
— Exact, spuse omul, dar brusc se înfurie. Dar ce-ţi pasă
dumitale?
În momentul acela, Staines îşi aminti de strania instrucţiune pe care Francis Carver i-o dăduse la Hotelul Hawthorn de pe strada George în urmă cu o lună. „Doar pentru astăzi, numele meu este Wells. Francis Wells”, îi spusese el.
— Crosbie Wells, repetă Staines acum.
— Întocmai, spuse Wells furios în continuare. Fără al doilea prenume, fără poreclă, fără pseudonim, doar simplu şi clar acelaşi Crosbie Wells ca în ziua în care m-am născut. Nu pot dovedi asta, bineînţeles. Nu pot dovedi nimic fără actele mele, fir-ar a dracului de treabă!
