— Din ce motiv?
— Zicea că Francis Carver furase o avere de pe terenul aurifer aparţinând altui ins sau ceva de genul ăsta. Însă s-a ferit să spună şi a turnat o minciună.
— Hm, mormăi magnatul.
— Am venit direct la tine, să-ţi povestesc totul, continuă
Frost, sperând încă să fie lăudat. Am plecat mai devreme de la bancă, ca să vin direct la tine. Şi asta imediat ce am pus toate piesele cap la cap.
— Toate piesele! pufni Mannering zeflemitor. N-ai tu toate piesele, Charlie, băiete. Nu ştii nici măcar cam cum arată
jumătate dintre ele.
Frost era ofensat.
— Asta ce vrea să însemne?
Dar Mannering nu-i răspunse.
— Johnny Quee, zise el. Johnny Quee, lua-l-ar naiba.
Se ridică în picioare atât de brusc, încât fotoliul se răsturnă
în spatele lui şi se izbi de perete; căţeaua sări în picioare, în culmea fericirii, şi începu să gâfâie.
— Cine? întrebă Charlie, dar pe urmă îşi aminti.
Quee era numele băieşului care lucra la mina Aurora.
Numele lui era menţionat în evidenţele băncii.
— Problema mea chinezească – şi acum a ta de asemenea, din păcate, zise Mannering pe un ton sumbru. Eşti de partea
mea, Charlie, sau împotriva mea?
Frost privi în jos spre trabucul din mână.
— De partea ta, bineînţeles. Nu văd de ce trebuie să pui asemenea întrebări.
Mannering se duse în partea din spate a camerei. Deschise un dulap, în care se vedeau două carabine, nenumărate pistoale şi o enormă centură, care avea două tocuri de piele de căprioară
pentru revolver şi franjuri dintr-o piele mai tare. Începu să-şi prindă în catarame în jurul taliei lui groase acest accesoriu cam absurd.
— Ar trebui să porţi şi tu armă, sau ai deja?
Frost se coloră un pic la faţă. Se aplecă şi strivi chiştocul fără
să se grăbească, împungând cu capătul ars al trabucului de trei ori în scrumieră, şi apoi din nou, fărâmiţând scrumul până nu mai rămase decât un praf fin negru.
Mannering bătu din picior.
— Hei, n-auzi? Porţi armă, sau nu?
— Nu port armă, zise Frost aruncând în cele din urmă ciotul de trabuc. Ca să fiu foarte sincer cu tine, Dick, n-am tras în viaţa mea cu o armă de foc.
— N-are importanţă, spuse Mannering. E simplu ca bună
ziua.
Şi, ducându-se înapoi la dulap, alese de pe rastel două
revolvere moderne cu percuţie.
Frost îi urmărea toate mişcările.
— Aş fi un secundant foarte incompetent, dacă nu voi cunoaşte motivul disputei tale şi nu voi avea mijloacele să îi pun capăt, spuse el la un moment dat, încercând să păstreze un ton calm.
— Nu contează, nu contează, zise Mannering inspectând armele de foc din dulap. Intenţionam să-ţi dau să foloseşti un revolver Colt Army, dar acum dacă mă gândesc mai bine... nu, se încarcă al naibii de complicat, mai ales că necesită şi alice, şi praf de puşcă. Complicat, pe ploaia asta. Mai ales dacă n-ai făcut niciodată aşa ceva. Ne descurcăm noi. Ne descurcăm noi.
Frost se uita la centura lui Mannering.
— Arată şocant, nu-i aşa? spuse Mannering fără să
zâmbească.
Vârî revolverele în tocurile de piele, traversă încăperea până
la cuier şi îşi luă paltonul de pe umeraşul de lemn.
