O parte din presiunea pe care o resimțeam în piept se risipise, dar indiferent de ce era Kayla Markham pentru Gus, nu schimba cu nimic felul în care se comportase cu o zi în urmă. Vocea mi-a ieșit tremurătoare și șoptită:
— Dacă nu e vorba de ea, atunci de ce încerci să scapi de mine?
Ochii lui s-au întunecat.
— January, a spus, scuturând din cap, nu asta fac.
— Ba da, am zis, începând să plâng. Mi-am tot impus să nu plâng, dar n-am reușit. De cum a rostit cuvintele, mi-au țâșnit lacrimile și vocea mi s-a pițigăiat. M-ai ignorat ieri. Ai încercat să anulezi excursia de azi.
M-ai trimis la cort când am vrut să rămân cu tine – n-ai vrut să vin. Ar fi trebuit să te ascult.
— January, nu. Gus mi-a cuprins fața în palme, menținându-mi privirea înlăcrimată în a lui. Nici vorbă, a spus și m-a sărutat pe frunte.
Nu era despre tine. Nici măcar puțin.
Mi-a sărutat obrazul stâng udat de lacrimi, apoi a prins cu buzele o lacrimă de pe obrazul drept.
M-a tras la piept, petrecându-și brațele în jurul meu și umplându-mă de o căldură umezită de ploaie, în timp ce și-a cuibărit nasul și gura în creștetul capului meu, sărutându-mă și acolo.
— Mă simt ca o proastă, m-am smiorcăit eu. Am crezut că...
— Așa a fost, a răspuns numaidecât, depărtându-se de mine.
January n-am vrut să vii aici pentru că știam că o să fie greu. N-am vrut să petreci o zi întreagă între ruinele astea arse din vina mea. N-am vrut să
te supun unei asemenea cazne. Asta-i tot.
Mi-a dat o șuviță după ureche, iar gestul tandru m-a făcut să plâng
și mai tare.
— Dar nici la Pete n-ai vrut să vin, i-am spus, cu vocea întretăiată de suspine. M-ai invitat, pe urmă am făcut dragoste și te-ai răzgândit.
I-au tremurat buzele, iar suferința i s-a arătat în ochi.
— Ba sigur că am vrut să vii, a șoptit el, iar lacrima care mi-a curs pe obraz mi-a șters-o cu degetul mare. Ascultă, divorțul a fost cât se poate de prost organizat. Am așteptat ca ea să depună actele, dar nu a făcut-o și nu știu... nu a contat pentru mine, așa că nu m-am interesat de asta până
acum câteva săptămâni. Mi-a spus că va semna actele dacă ne întâlnim să
bem ceva, așa că m-am dus până la Chicago să o văd, iar după ce am plecat am crezut că totul fusese aranjat. Ieri, Kayla m-a sunat să-mi spună
că Naomi s-a răzgândit. Voia mai multe detalii puse la punct – vreau să
zic că singurele lucruri pe care le deținem la comun sunt niște oale de aramă supraevaluate, care sunt la ea, și mașinile noastre. Nu ar trebui să
fie atât de complicat, dar am amânat-o prea mult și... Și-a frecat gânditor fața. Apoi Markham m-a întrebat ce mai e nou la mine și i-am zis de tine, cum ai stat pe vară aici, iar ea a considerat că era o idee proastă...
— O idee proastă?
Stomacul mi s-a strâns. Asta nu sună deloc nepărtinitor. Sună cât se poate de părtinitor.
— Pentru că o să pleci, s-a grăbit Gus să adauge. Și ea știe... știe cât de tare mă înnebunești și cât de nebun am fost după tine la facultate și...
— Ba n-ai fost! l-am contrazis eu. Nu ai vorbit niciodată cu mine!
El a scos un râset neamuzat.
— Pentru că mă urai! a strigat el. Ajungeam târziu la curs ca să mă
așez în funcție de unde erai tu așezată și mă grăbeam să plec ca să merg cu tine, mă făceam că-mi scap cărțile pe jos ca în stilul celor trei nătărăi10
atunci când rămâneai în urmă, așa încât să fim doar noi doi, iar tu nu te uitai niciodată la mine! Nici măcar când lucram la ateliere poveștile tale și eu vorbeam direct cu tine. Nu mi-am dat niciodată seama cu ce greșisem, iar când te-am văzut atunci la petrecere, când te-ai uitat în sfârșit la mine... asta voiam să zic! Mă comport ca un idiot în preajma ta.
Încercam să procesez informația, reluând în minte fiecare interacțiune pe care mi-o puteam aminti. Însă mai toate erau despre cum 10 The Three Stooges – grup american de vaudeville și comedie a cărui perioadă de activitate s-a desfășurat intre anii 1922-l970
mă holbam eu la el, întorcându-mi privirea când mă observa, arzând de gelozie și, da, de puțină dorință. Adică aș fi putut să cred că Gus mă
dorise dinainte de petrecerea de la frăție, fiindcă și eu mă simțeam atrasă
de el, dar restul nu prea se pupa.
— Gus, am zis, îmi criticai tot timpul poveștile. Mă luai în râs.
Nu cred c-am mai văzut vreodată un om mai șocat de ce auzea.
— Pentru că eram un tâmpit! a spus el, ceea ce nu era întocmai o explicație, dar pe urmă a continuat: Aveam douăștrei de ani și mă
comportam ca un ticălos elitist cu toată lumea, credeam că toți sunt o pierdere de vreme, mai puțin tu. Am crezut că era clar ce simțeam pentru tine și pentru ce scriai tu. Asta e treaba, n-am știut ce gândeai pe atunci și nici acum nu am habar...
