— Ce ai zice că înseamnă faptul că ți-am dat chiloții jos?
El s-a tras de părul din vârful capului.
— Asta am tot încercat să-ți spun. Nu știu cum ar trebui să meargă
toate asta sau ce ar trebui să fac. Chiar și înainte de Naomi... of, January, eu nu sunt ca Jacques.
— Asta ce mai înseamnă? am întrebat eu, iritată.
— Înseamnă că nu sunt genul cu care femeile vor să iasă la întâlniri, a spus el, frustrat. Niciodată n-am fost. Eu sunt genul cu care și-o trag o dată și își scriu SMS-uri la beție și se distrează puțin după ce termină o relație de șapte ani cu un doctor și e în regulă, dar eu nu vreau să mi se întâmple asta cu tine, înțelegi? Nu pot.
Mi s-a pus un nod în gât, iar vocea mi s-a făcut mică, mică.
— Asta crezi tu? Că trec printr-o criză de identitate?
Mă apăsa privirea lui și mi s-a părut pentru prima dată că îi pot privi sufletul prin ochi. Exact asta credea: că, la fel ca în cazul pariului, pentru mine Gus era un fel de încercare în timp ce luam o pauză de la adevărata January. Ca un fel de Mănâncă, roagă-te, iubește, dar pe invers și care s-ar topi îndată ce s-ar stârni.
— Vreau să fiu ca Fabio ăla al tău afurisit de perfect, a spus Gus, dar nu sunt.
Nu sunt ca Jacques, spusese el, iar eu mă gândisem că îl insulta pe Jacques sau făcea bășcălie de mine că mă întâlneam cu unul de teapa lui, dar nu asta era problema.
Gus tot avea impresia că-i lipsește ceva, ca o piesă pe care alții o
aveau și care îi făcea pe cei din jur să rămână, să nu plece și mi-a frânt inima puțin. Mi-a frânt inima gândul că, atunci când eram mai tineri, crezuse că nici nu mă uitam la el.
Am scuturat din cap.
— Nici nu vreau să fii Fabio, i-am zis, cu o voce plină de emoție, ca și cum ar fi fost cea mai mare prostie pe care o spuneam.
— Ba da, vrei, a spus Gus. Tot ce am făcut în ultimele 24 de ore te-a rănit, January. Vrei să te citesc și eu nu pot. Vrei să îți anticipez dorințele și eu nu pot.
— Nu, Gus! am izbucnit. Vreau să-mi spui ce simți. Vreau să știu ce vrei tu.
— O să stric totul, a spus el neajutorat.
— Poate, am strigat eu, dar nu asta te-am întrebat. Spune-mi ce vrei, Gus, nu de ce crezi că n-o să ai niciodată chestia aia sau ce crezi că vreau eu sau de ce nu poți să-mi dai ce vreau. Te rog să-mi spui ce vrei tu. Asta e tot ce-ți cer.
— Te vreau pe tine, a spus el, în șoaptă. Te vreau pe tine, în toate felurile posibile. Vreau să te scot la întâlniri și să mă joc cu tine cu o afurisită de minge de plajă într-o piscină, dar sunt o epavă. Sunt prins în mariajul ăsta cu o femeie care trăiește cu alt bărbat, așteptând să se termine. Iau pastile. Fac terapie. Încerc să renunț de tot la fumat, ba chiar și învăț să meditez, la dracu’. Iar în tot timpul ăsta, în timp ce eu rămân un gunoi ambulant în flăcări, te vreau într-un fel pe care nu cred că
vreunul dintre noi e în stare să-l gestioneze. Nu vreau să te rănesc și nici nu vreau să trec prin durerea de a te pierde.
S-a oprit o secundă să-și tragă răsuflarea. În lumina slabă din cort, fața îi era brăzdată de umbre, însă ochii lui negri, lichizi, luceau de parcă
ar fi fost aprinși dinăuntru. A tras de câteva ori aer în piept, după care a murmurat slab:
— Asta nu înseamnă că nu te vreau, January – te-am vrut dintotdeauna. Înseamnă doar că vreau să fii fericită și mă tem că nu voi fi persoana care să poată să-ți ofere asta.
Intensitatea din privirea lui a fost înlocuită de ceva cald și liniștit.
I-am atins obrajii, iar el m-a privit în ochi, încă trăgându-și răsuflarea după cât vorbise. O căldură îmi bolborosea în piept, revărsându-mi-se până în vârful degetelor. I-am strâns pielea ușor cu ele și am închis ochii,
lipindu-mi fața de a lui.
— Atunci lasă-mă să fiu fericită cu tine, Gus, i-am zis și l-am sărutat ușor, pentru că era un suflet rar și plin de tandrețe.
Mâinile lui mi-au alunecat pe spate și m-a lipit de el.
Capitolul 23. Lacul
Gus m-a întins ușor jos, cu mâinile încă pe gâtul meu, cu degetele strângându-mi ușor părul de acolo. L-am tras peste mine, în vreme ce cu mâinile mi-am apucat tricoul de margini, ridicându-mi-l în jurul coastelor. M-am împins de la pământ, iar el mi-a tras tricoul ud peste cap și l-a aruncat deoparte. M-a sărutat din nou, lent și apăsat, dens și dur și perfect. Împreună am încercat să scap de pantofi și de blugi, iar el m-a tras în poala lui, încălecându-l așa cum descoperisem că-mi place la nebunie.
— January, mi-a șoptit la ureche în beznă ca pe o incantație, ca pe o rugăciune.
Aș fi vrut să-i spun și eu pe numele mic în întregime. Voiam ca Augustus să capete o altă însemnătate pentru el decât avusese până
atunci, dar știam că asta avea să dureze, iar pentru Gus m-am gândit că
puteam avea răbdare. Așa că în schimb l-am sărutat din nou și mi-am strecurat mâinile în susul abdomenului său cald, ridicându-i treptat tricoul umed, pe care l-am aruncat apoi peste al meu. Ne-am așezat pe întuneric, privindu-ne, fără să ne grăbim și fără rușine.
În subsol am avut impresia că era un soi de cursă, cine devorează
mai repede pe cine. Acum era diferit. Acum îl puteam studia pe Gus așa cum îmi dorisem întotdeauna, savurând fiecare trăsătură și fiecare unghi pe care îl zărisem doar, iar degetele lui trasau liniile taliei și coastelor mele, studiindu-mi în același timp trupul cu privirea lui pătrunzătoare, caldă. Fiecare centimetru din mine pe care îl privea se aprindea drept răspuns, tot sângele din trup ridicându-se la suprafață să-i întâlnească
privirea, așteptând să fie atins de mâinile ori de gura lui.
M-a sărutat pe ceafă, pe gât, între sâni.
— Perfectă, mi-a șoptit pe piele.
