Există în America o reţea de „study groups”, unde oamenii se întâlnesc pentru a citi opera lui Cayce şi a o discuta, În concepţia fondatorului său, grupul de vindecare prin rugăciune nu era decât un complement al acestor grupuri de studiu. În cadrul acestora se studiază textele lui Cayce regrupate sub titlul de „Search for God”

(„În căutarea lui Dumnezeu”) - şi care sunt sublime.

Dar trebuie neapărat să fii în grup pentru a le aprecia? Dacă

sunteţi american, probabil că da. Dacă sunteţi european de expresie franceză, este discutabil... În aceste grupuri nu veţi afla mai mult decât aţi face-o citind „The Search for God”, singur, în pat... Din punctul nostru de vedere european, aceste grupuri sunt de un plictis mortal, oamenii petrec acolo majoritatea timpului lor discutând fără noimă problemele lor intime, pe care ceilalţi le ascultă politicos, ca şi cum ar fi la teatru (cu diferenţa că replicile sunt rareori bune...).

Nu discut necesitatea grupurilor în contextul american. Dacă

Cayce a creat aceste study groups, avea motive întemeiate. Căci în America, spre deosebire de Europa de vest, oamenii au o viaţă

socio-culturală extrem de săracă. Iată de ce: în America de nord, nu se ştie ce înseamnă „oraş” („cită” in original, n.tr.) în sensul grec şi latin al termenului. Oraşul este un spaţiu privilegiat, unde oamenii merg pe jos, beneficiind astfel de contactele culturale, sociale, artistice, religioase multiple oferite de stradă. Oraşul se ordonează la noi în jurul unui spaţiu liber, „forumul”, care permite schimburi intense... În latină, acest lucru minunat se numea „civis”, cetatea, de unde cuvântul „civilizaţie”. Şi în greacă,

„polis”, de unde politeţea şi politica...

Or nu mai există cetăţi, în acest sens, în Statele Unite, cu excepţia lui New York City! Automobilul a ucis cetatea: oraşele nu mai sunt decât alinieri de blocuri aşezate unele lingă altele, pe spaţii atât de vaste; încât nici nu mai poate fi vorba de a merge pe jos. Frica, violenţa, rasismul au făcut restul... Constatând această

sărăcire a schimburilor culturale în cetate; trebuia inventat altceva: şi acest altceva a fost „dinamica de grup”, care este de mare ajutor în Statele Unite.

Eu însămi plictisită, seara, în periferia unde locuiam, eram încântată să particip la un study group, pentru că asta mă făcea să văd lume! Îmi ţinea loc de cina cu prietenii la bistrou de care aş

fi beneficiat la Paris -unde viaţa culturală intensă (prin tradiţie şi

de cel puţin douăzeci de secole) abundă în ocazii de schimburi libere, spontane şi pasionante. Acolo, nu aveam nevoie de grupuri artificiale pentru a ne informa...

Iată două opinii ale lui Cayce despre utilitatea - dar şi limitele

- grupului:

Imprimaţi întotdeauna mai puternic în mintea oamenilor faptulcă această forţă care trebuie să aducă purificarea, credinţa şisperanţa în spirite, inimi şi suflete vine de la El. Şi că toată

încrederea trebuie să fie pusă în El, NU în grup. Grupul permitefiecărui individ doar să-şi dezvolte forţa, capacitatea de a vindecaşi de a fi mai conştient de nevoile fiecăruia în această căutare.

(Lectura 281-9).

Grupul poate să fie un alibi comod pentru a fugi de adevărul său interior:

Unde a promis El să te întâlnească? În propriul tău tabernacol!

Căci propriul tău corp este Templul lui Dumnezeu Viu. (Lectura1861-12).

Biserica este acolo, în interiorul tău şi nu într-un papă sau învreun predicator. Nici într-o clădire, ci în tine însuţi. Pentru că trupultău este Templul lui Dumnezeu Viu... (Lectura 5125-1).

Baza a ceea ce ne-a învăţat El este că drumul, adevărul,lumina trebuie să fie accesibile tuturor. Şi că alegerile - astăzi ca şiieri - trebuie să fie făcute de fiecare individ în forul său interior şi nula indicaţiile unui grup. (Lectura 1767-2).

DAR SPUNEŢI-NE, DOMNULE CAYCE, ACŢIUNEA DE

VINDECARE ÎN GRUP ESTE MAI EFICACE DECÂT VINDECAREA

OPERATĂ DE UN INDIVID IZOLAT? ŞI DACĂ DA, DE CE?

Când doi sau trei se adună în numele meu, Eu sunt în mijlocullor. Aceste cuvinte au fost pronunţate de Viaţa, Lumina, Nemurireaşi se bazează pe o lege. Căci unirea nu face ea forţa? Şi de ce?

Pentru că unitatea de scopuri, de dorinţe dinamizează energiile caresălăşluiesc în corp şi le pune în mişcare. Diversitatea de idei poateaduce confuzia, dar liniile de forţă adunate asupra unei persoanesunt de natură să crească eficacitatea şi influenţa acestei legiuniversale care produce vindecarea. (Lectura 281-24).

Există în Franţa un sindicat al vindecătorilor cunoscut pentru competenţa şi onestitatea membrilor săi. Este vorba de G.N.O.M.A., 12, rue Grange-Bateliere, 75009 Paris, Tel.

(1)47.70.86.70. Am recurs-foarte des la G.N.O.M.A. pentru a primi

îngrijiri şi n-am regretat niciodată. Această grupare editează o revistă interesantă, „Therapeutiques naturelles” („ Terapeutici naturale”).

Terapiile blânde cayciene

Este reconfortant; de asemenea, să aflăm că Cayce a încurajat această reînnoire a terapiilor blânde pentru care ne batem de atâta vreme... Eram caycieni fără să ştim! (Vezi Medecines douces pour nos enfants, la Ed. du Rocher; unde sunt rezumate caracteristicile fiecăreia din aceste terapii blânde ca şi folosirea lor practică). Să începem cu fitoterapia.

Plantele de totdeauna

Ricinul

Uleiul de ricin se numeşte în engleză „Castor Oil”. La început am crezut că este vorba de un gen de ulei de vizon şi am fost foarte şocată în sentimentele mele ecologice... Apoi, am înţeles că

era vorba de uleiul extras din arbustul binecunoscut, numit în latină „Palma christi”! Marea originalitate a lui Cayce este că l-a recomandat pe cale externă- şi foarte puţin pe cale internă

(coşmar pentru atâția copii de altădată!). Modul de folosire pe care îl recomandă Cayce constă în cataplasme calde aplicate pe piele.

Cayce a prescris acest Castor Oil de aproape 570 de ori! Să ne mai întrebăm dacă l-a considerat important! L-am încercat eu însămi... Este genial!

Nu este un remediu cu adevărat nou: se ştie dintotdeauna că

uleiul de ricin este un laxativ puternic, adică o substanţă care provoacă purgaţia sau reacţia rapidă a corpului pentru a se debarasa de toxine. Iată o lectură tipică:

Încălziţi uleiul. Muiaţi în el o bucată de flanelă pusă în două, întrei sau patru. Stoarceţi-o şi aplicaţi-o direct pe corp. Aveţi grijă să

puneţi o sursă de căldură uscată care să menţină această

cataplasmă caldă măcar o oră, atât cât rămâne în contact cu pielea.

După care spălaţi corpul cu o soluţie de apă şi săpun pentru aînlătura aciditatea şi secreţiile naturale care ar fi putut fi provocatede cataplasmă. (Lectura 1034-1).

Pentru a simplifica, se poate aplica pe piele acest ulei de ricin care este destul de vâscos, apoi se pune deasupra o ţesătură de

lână (Cayce spune că flanela de lână este de preferat bumbacului) şi apoi, deasupra, o buiotă foarte caldă. Trebuie să cereţi ulei de ricin Codex - nu prea „purificat”, cel mai natura1 posibil. Cel care se vinde la Virginia Beach (la magazinul Weritage store, specialist în remedii cayciene) este excelent, nu prea rafinat, de nuanţă

galbenă şi un miros suportabil.

Ce se tratează cu uleiul de ricin pe cale externă?