Cât despre acea revelaţie privind războiul Troiei, Cayce nu ştia pe atunci despre ce e vorba (...pentru că Biblia nu vorbea de asta!). Că acest război a avut sau nu loc, cu sau fără Lammers, nu-l interesa deloc... Lucrul care-l tulbura era de altă natură: „Eu, spunea el, nu cunosc decât Predica de pe munte. Pentru mine, restul nu există... Oare Christos a vorbit de reîncarnare? Este singurul lucru care mă interesează”. Şi Cayce, care cunoştea Biblia pe de rost, ştia că nu figura niciunde cuvântul REÎNCARNARE.
Dacă nu exista cuvântul, poate că exista ideea?
Trebuia să caute... ( La drept vorbind, celebra lectură a lui Lammers nu este prima în care Cayce a vorbit de reîncarnare. La 22 mai 1911, el spusese: Acest corp vine dintr-un alt corp mai vechi, căci sufletul său a transmigrat. (Lectura 48411. Dar nimeni nu i-a acordat atenţie: la vremea aceea Cayce nu-şi recitea niciodată lecturile!)
SE AFLĂ REÎNCARNAREA ÎN BIBLIE?
Începând din ziua aceea, timp de zece ani, Cayce, familia sa şi prietenii vor discuta aprins, în fiecare zi, despre reîncarnare. Se află ea în Biblie? Era ceea ce aveau de aflat. Vor reciti fiecare carte a Scripturilor, cuvânt cu cuvânt; verset cu verset...
Cayce, profund tulburat în conştiinţa sa de creştin, va traversa o criză dramatică. Imposibil să eviţi problema: vieţile anterioare ale pacienţilor devin din ce în ce mai des în lecturi. De fiecare dată când bietul Cayce se trezeşte, ia cunoştinţă de lucrurile incredibile proferate în somn: rămâne consternat!
Trăieşte într-un inconfort intelectual total, neînțelegând de ce această „fantezie indiană” revine neîncetat pe buzele sale...
Devorat de nesiguranţă, va lucra enorm asupra acestui subiect, pentru a-l aprofunda împreună cu Gertrude; ea va pune întrebări misterioasei surse de informaţii la care Cayce recurge odată
adormit. De exemplu:
UNDE SE VORBEŞTE DE REÎNCARNARE ÎN BIBLIE?
În Evanghelia lui Ioan şi în tot restul, în general! (Lectura 452-6).
Într-adevăr, în al treilea capitol din Evanghelia lui Ioan, Christos îi spune lui Nicodim: „Adevărat, adevărat, zic ţie: De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă Împărăţia lui
Dumnezeu”. Nicodim se miră: „Cum poate omul să se nască, fiind bătrân? Oare poate să intre a doua oară în pântecele mamei sale şi să se nască?” Urmează o explicaţie a lui Christos căreia traducătorii Bibliei noastre au încercat să-i dea un sens
„rezonabil”. Unii au tradus „prin a se naşte de Sus”, a se naşte pur şi simplu, explicând că era vorba de o „naştere spirituală”...
Christos insistă şi-i răspunde lui Nicodim: „Adevărat, zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu”. „Cum pot să fie acestea?” întrebă din nou Nicodim ... care este dojenit: „Tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu cunoşti acestea?”
Înainte de a relua în detaliu câteva pasaje din Noul Testament, să ne oprim o clipă pentru a ne întreba de ce cuvântul REÎNCARNARE nu figurează în el.
Ei bine! Nu poate să figureze acolo pentru simplul motiv că
este recent: el a fost inventat în secolul al XIX-lea, de Allan Kardec. Pentru teologii catolici care au pregătit traducerile moderne ale Bibliei, era de neconceput să folosească vocabularul spiritiştilor, aceşti eretici abominabili!
Da, dar... Există un alt cuvânt, cel al filosofilor greci, METEMPSIHOZĂ. El a fost tradus în general prin „transmigrarea sufletelor”; sensul său este: „reîncarnare” în general, umană sau eventual animală. (Vom reveni asupra acestui subiect). Acest cuvânt poate că a figurat în bibliile noastre din primele secole. Dar se ştie că ele au fost cenzurate ulterior, cu destulă vehemenţă.
Textele de care dispunem au fost, fără îndoială, rescrise...
Cu toate acestea, anumite pasaje au scăpat cenzorilor!
De exemplu, capitolul IX din Ioan, episodul cu orbul din naştere. Discipolii îl întreabă pe Iisus: „Învăţătorule, cine a păcătuit; acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?”
Întrebarea discipolilor arată că ei credeau că te poţi renaşte infirm pentru păcatele comise anterior. Copilul s-a născut astfel, nu pentru că ar fi păcătuit în viaţa aceasta.
Răspunsul lui Iisus, în textul original, era în mod sigur comprehensibil. Acum nu mai este în textul care ne-a parvenit:
„Nici el, n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.” -ceea ce nu răspunde întrebării puse de discipolii săi.
Alt pasaj, extras din Apocalips, capitolul XIII: „Cine duce în robie de robie are parte; cine cu sabia va ucide trebuie să fie ucis
de sabie”. La ce se referă Matei (capitolul XXVI, 51, 52): „Şi iată, unul dintre cei ce erau cu Iisus, întinzând mina, a tras sabia şi, lovind pe sluga arhiereului, i-a tăiat urechea. Atunci Iisus i-a zis:
„Întoarce sabia ta la locul ei, că toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri”.
Or noi cunoaştem sute de asasini care au murit în patul lor foarte liniştiţi. Vor fi scăpat ei Legii?
Christos va fi vorbit el aiurea? Dar, dacă se admite principiul reîncarnării, acest pasaj obscur se luminează: efectul de bumerang revine asupra asasinului în viaţa următoare!
Mai este şi povestea cu întoarcerea lui Ilie, care apare în mai multe pasaje din Evanghelie. În Matei (capitolul XVII), discipolii pun această întrebare lui Iisus: „Pentru ce dar zic cărturarii că
trebuie să vină mai întâi Ilie?” Iar Christos răspunde: „Ilie într-adevăr va veni şi va aşeza la loc toate. Eu însă vă spun vouă că
Ilie a şi venit dar ei nu l-au cunoscut!”.
Textul de aici implică absolut faptul că discipolii crezuseră în întoarcerea fizică a unor personaje, deci în reîncarnare. Mai multe lecturi ale lui Cayce afirmă identitatea dintre Ioan Botezătorul şi Ilie, de exemplu:
Entitatea numită Ioan Botezătorul, adică Ilie, cel care trebuiasă se întoarcă. (Lectura 1000-4).
...Şi Cayce va explica chiar şi moartea lui Ioan Botezătorul -
datorată unei femei - ca o karmă creată de Ilie, care fiind profet al lui Yahve, se lăsase totuşi dominat de frica şi ura unei femei: regina Izabela...
Pentru epoca lui Christos, avem şi mărturia lui Flavius Iosif:
„Nu ştiţi că cei care părăsesc viaţa [...] eliberaţi de datoria lor faţă
de Dumnezeu câștigă viaţa veşnică [...] şi că sufletul lor rămâne în curăţenie şi supunere după ce au obținut un loc în cer, de unde roata timpului îi face să coboare iarăşi să locuiască în trupuri fără
