- reîncarnare;

- sejururile planetare... Nici mai mult, nici mai puţin!

Altfel spus, tema dumneavoastră de naştere nu descrie numai condiţiile vieţii actuale, nici doar încarnările precedente.

Aceasta este Astrologia karmică (ale cărei principii le-am expus într-o carte apărută la Robert Laffont în 1983).

Tema dumneavoastră vorbeşte şi despre sejururile pe planetele sistemului solar, petrecute între două vieţi pe Pământ.

Da, cu toţii am fost pe... Venus, Marte, Lună! Fără corpul nostru pământesc, bineînţeles. Şi ne putem întoarce acolo după moarte, fără să fie nevoie de vreo navă spaţială.

Desigur, aţi locuit deja pe Marte

Fiecare suflet, după Cayce, îşi alege data de naştere, pe care el o numeşte „intrarea în planul terestru” sau chiar „intrarea în planul materiei”. Şi această intrare este aleasă în funcţie de ciclurile Timpului care convin evoluţiei fiecărui suflet - aşa cum am spus-o deja în capitolul despre reîncarnare. Or aceste cicluri ale Timpului sunt determinate de poziţiile planetelor.

Primul principiu caycian este, deci, că ne alegem data naşterii în funcţie de programul de încarnare. Acest program se citeşte uşor în tema astrologică de naştere.

Al doilea principiu este că viaţa noastră actuală este nu numai rezultanta vieţilor terestre precedente - adică a încarnărilor noastre - dar şi a sejururilor noastre planetare. Incarnările vechi

şi sejururile planetare sunt de asemenea vizibile în temă. Aceasta

- ca şi numele dumneavoastră - vă rezumă toată istoria de la începutul Timpurilor:

Toate sufletele au fost create la început. Şi atunci, ele îşi caută

calea pentru a se întoarce acolo de unde au venit. (Lectura 3744-4).

Întoarcerea se face printr-o evoluţie spirituală care este, de asemenea, şi o parcurgere a sistemului nostru solar: IISUS AR PUTEA FI DESCRIS CA PRIMUL SUFLET CARE A PARCURS CICLUL VIEŢILOR TERESTRE PENTRU A AJUNGE LA PERFECŢIUNE? INCLUSIV PERFECŢIUNEA DIN VIEŢILE

PLANETARE?

Da. Ca om, înţelegeţi. (Lectura 5749-14).

Aşa cum, după Cayce, entitatea Christos este prototipul fiinţei umane, pe care fiecare om este chemat să-l urmeze, pe acelaşi „parcurs de luptător”:

Când un individ se reîncarnează pe Pământ, el a trecut dejaprin toate celelalte sfere planetare, o dată, de două sau de maimulte ori. Aceste schimbări au drept scop să-i ofere experienţe care-i permit înţelegerea fiecărui tip de relaţie, amplificată în sfera saspecifică. Pe Pământ, le regăsim adunate pe toate. (Lectura 311-12).

Pentru Cayce, „planetele” sau „sferele” sau „planurile planetare” ale sistemului nostru solar sunt tot atâtea „locuri”, reale, foarte reale, unde avem o anumită lecţie de învăţat. Intre sejururile planetare, ne putem încarna pe Pământ pentru a pune în practică lecţiile învăţate în aceste locuri din cer. Pământul este un câmp de experienţă, unde toate tipurile de relaţii pot fi încercate.

Atunci când ne vom fi învăţat toate lecţiile cosmice, de-a lungul sejururilor atât planetare cât şi terestre, vom fi eliberaţi: vom ieşi din acest sistem solar ca să zburăm spre alte galaxii.

Sunt foarte multe lecturile unde Cayce spune despre un copil: că şi-a luat zborul de pe Venus sau că soseşte de pe Saturn...

Odată admisă teoria reîncarnării, suntem obligaţi să ne întrebăm: ŞI UNDE NE DUCEM ÎNTRE DOUĂ VIEŢI TERESTRE?

Dogmele oficiale ale bisericilor ne oferă trei alternative: Cerul, Infernul sau Purgatoriul. Or după mărturiile - nenumărate -

despre ceea ce se petrece după moarte, sufletele traversează stări şi locuri mult mai variate, cu un amestec de bucurie şi suferinţă.

Cerul, Infernul şi Purgatoriul nu sunt decât un rezumat

schematic al diverselor stări de conştiinţă trăite după moarte -

sau înainte de naştere:

Există multe locuri de şedere în alte ţinuturi ale sistemuluisolar [...]. Nu înseamnă că păstrăm un corp fizic, terestru pe Mercur,Venus,

Jupiter, Uranus sau Saturn etc. Ci când părăsim trupul pentrua merge în aceste ţinuturi planetare, are loc o conştientizare odată

cu reacţia la condiţiile existenţei oferite de aceste planete, prinpoziţia lor în sistemul solar. (Lectura 2823-1).

Astfel, când sufletul părăseşte mediul material al Pământului,ajunge în regiunile astrale. Acestea reprezintă etape în trezireaconştiinţei. Li s-a dat nume de planete, adică ele sunt centre deactivitate unde se cristalizează anumite forţe. Nu pentru că locuitoriiacestor planete ar fi fiinţe de carne şi sânge cum vedem pe Pământ,ci fiinţele conştiente iau acolo forma şi modul de existenţă adaptatla condiţiile planetare. (Lectura 1650-1).

Căci în cursul acestor perioade intermediare dintre sejururileterestre, fiinţa rămâne conştientă. Sufleu! este nemuritor, elcontinuă să trăiască, el este conştient şi ştie asta, are deplinaconştiinţă a ceea ce a construit. (Lectura 2620-2).

SUFLETUL ÎŞI ALEGE PLANETA UNDE SE DUCE DUPĂ

FIECARE INCARNARE?

În cadrul Creaţiei, toate forţele sunt în legătură unele cu altele,şi cu cele ale cărnii din planul terestru. Evoluând din plan în plan,urmăm diversificarea condiţiilor stabilite de voinţă, în decursulexistenţei noastre. O facem traversând eternitatea [...].

Pe Mercur, se află tot ceea ce are legătură cu înţelegerea.

Pe Marte, agresivitatea şi furia.

Pe Pământ, cu carnea.

Pe Venus, cu iubirea.

Pe Jupiter, cu forţa.

Pe Saturn, cu începutul încercărilor terestre. Căci Saturn estelocul unde este adusă orice materie imperfectă în vederea uneirefaceri. Pe Uranus, se găseşte tot ce ţine de facultăţile psi.

Pe Neptun, de iubirea mistică.

Pe Septimus (Pluton), de conştientizare. (Lectura 900-10).

VĂ ROG, DOMNULE CAYCE, SĂ ENUMERAŢI PLANETELE ÎN

ORDINEA DEZVOLTĂRII SUFLETELOR ŞI DAŢI, PENTRU

FIECARE, INFLUENŢA CARACTERISTICĂ.

Tocmai vi le-am dat. Influenţele planetare [... ] pot fi modificateuneori, după forţa de voinţă a indivizilor, din punct de vedereuman, se înţelege. Putem da exemplul acelui om care s-a numitIisus şi a cărui caracteristică era unitatea perfectă cu Tatăl Creator.

El a trebuit să treacă prin toate etapele de dezvoltare. Şi El adevenit perfect în înţelegerea Sa, în agresivitatea Sa, în carnea Sa,în iubirea Sa, moartea Sa, în facultăţile sale psi, în iubirea Samistică, în cunoaşterea Sa conştientă. Perfect în arta de a folosiforţele cele mai puternice. De aceea, El este prototipul care,împlinind legile cosmice, a devenit perfect [...]. Astfel, El este unmodel pentru oameni, şi numai pentru ei, căci El a trăit şi a murit caOm. (Lectura 900-10).

ŞI CU CE SEAMĂNĂ VIAŢA PE PLANETE?