studiez culorile în ideea de a le interpreta. De-a lungul anilor amsfârșit prin a construi un sistem de interpretare pe care îl compardin timp în timp cu experienţa altor oameni care văd aurele. Şi esteinteresant să remarcăm că de cele mai multe ori acei oameni şi cumine cădem de acord asupra aceleiaşi interpretări. Singureledivergenţe se referă la culorile care sunt în aurele noastre personale

[...]. De exemplu, eu am mult albastru în aură: astfel, interpretareape care o dau eu acestei culori nu coincide întotdeauna cuinterpretarea unei persoane a cărei aură nu va avea albastru, căciea va interpreta această culoare cu mai multă obiectivitate decâtmine! O persoană dintre prietenele mele are mult verde în aură şi einu-i place deloc această culoare în aura celorlalţi! Ea dă ointerpretare negativă deşi este culoarea vindecătorilor. Mi seîntâmplă să citesc unele cărţi despre ocultism şi simbolismulculorilor. În general, ele sunt în acord cu ceea ce am trăit eu însumi.

Lectura aurei unui individ este o întreagă artă pe care o stăpâneșticu timpul, printr-o observaţie constantă şi neîncetate retuşuri [...].

Bineînţeles, nu citesc aurele ca un profesionist: nici n-aş

încerca să visez la aşa ceva! Dar sunt convins că este o aptitudinepe care într-o zi oricine o va poseda. Deci, mă străduiesc să-iîncurajez pe oameni, să-i obişnuiesc cu ideea că există o aură [...].

O prietenă mi-a povestit că atunci când o persoană oarecare ominte sau încearcă să o înşele răspunzând evaziv, ea vede o bandă

orizontală de verde-gălbui în aura interlocutorului său, chiardeasupra capului. Nu se înşală niciodată şi studenţii săi sunt uluiţide aptitudinea ei de a detecta orice minciună!

Şi iată ce mi-a povestit o altă persoană: se afla într-o zi la alşaselea etaj într-un mare magazin. În timp ce chema ascensorul casă coboare, a observat un raion cu pulovere roşii, atât de grozaveîncât i-a venit poftă să le vadă de-aproape. Totuşi sosise ascensorulşi era pe cale să intre în el, când a simţit că nu mai dorea acestlucru: interiorul ascensorului, deşi bine luminat, a devenitîntunecos. Ceva nu era în regulă. Instinctiv i-a spus liftierului să

continue fără ea. Apoi s-a întors să vadă puloverele roşii şiexaminându-le, a realizat ceea ce-i provocase senzaţia neplăcută:oamenii aceia înghesuiţi în ascensor nu aveau aure! Şi în timp ce ea

privea puloverele roşii, cablul ascensorului s-a rupt. Ascensorul s-azdrobit de sol şi toţi oamenii dinăuntru au murit!

... Astfel, lectura aurelor poate să se dovedească de o mareutilitate! O altă persoană pe care o cunosc vede încarnările trecuteale interlocutorilor săi. când aceştia vorbesc de ceva ce au cunoscutîn una din vieţile lor precedente, ea vede acest lucru. Şi dacă cinevaîi spune: „Mi-a plăcut întotdeauna Italia şi aş vrea să merg acolo”,ea vede silueta, de exemplu, a unui italian din timpul Renaşterii înaura persoanei care-i vorbeşte [...] adică o imagine a personalităţiipe care interlocutorul său o avea în acea viaţă. Şi ce este aceastadacă nu o „lectură a vieţilor anterioare”? Poate să pară bizar, darprima dată când mi s-a povestit aceasta, eram sceptic. până cândîntr-o seară, stând pe terasa casei, am văzut eu însumi aceasta!

Unul din prietenii mei discuta cu aprindere despre istoria Angliei. Înaura lui am văzut atunci silueta unui tânăr călugăr... Şi mi-amamintit atunci de lectura pe care o dădusem (adormit!) pentru acelprieten: era descris acolo ca fiind călugăr în Anglia într-una dinvieţile sale! [...].

Cred că majoritatea oamenilor văd aurele, dar fără să

realizeze că le văd! [... ] Dacă ziceţi: „De ce poartă ea această

culoare? Nu i se potriveşte!”, sau „Ce bine îi vine rochia aceasta”,aţi văzut aura în ambele cazuri. Prima persoană purta o culoarecare nu se armoniza cu aura. Observaţi cu grijă culorile carepredomină în îmbrăcămintea prietenilor voştri: veţi vedea că variază

în funcţie de comportamentul lor.

Roşu

El reprezintă în mod tradiţional corpul, Pământul, focul iadului!

[...]. El arată forţă, vigoare, energie. Dar interpretarea sa depinde denuanţă şi de corelarea sa cu celelalte culori. Roşul închis arată untemperament violent şi o tendinţă la tulburări nervoase. O persoană

cu roşu închis în aură poate să pară puternică pe dinafară, darexistă undeva o suferinţă care-i afectează sistemul nervos. Acestgen de persoană va fi dominatoare şi impulsivă. Dacă nuanţa deroşu este mai deschisă, va fi atunci o persoană impulsivă saucentrată pe ea însăşi. Roşu stacojiu poate arăta un ego debordant.

Roz, roşu corai sunt culori legate de imaturitate. Le vedem de obiceila tineri. În cazul unui adult, acestea arată o mentalitate deadolescent întârziat, o grijă infantilă faţă de sine însuşi. De fiecare

dată când există roşu, există tendinţa ia tulburări nervoase. Astfelde persoane ar trebui să-şi facă timp să se calmeze, să seexteriorizeze.: Roşu, culoarea planetei Marte, corespunde lui DO îngama muzicală. În creştinismul primitiv, roşul era asociat cu Patimalui Christos. Era culoarea războiului, a luptei, a sacrificiului.

Oranj

Culoare a Soarelui, ea este revitalizantă. Este, în general, oculoare bună, o deschidere către ceilalţi. Totuşi, nuanţa! Dacă

oranjul viu arată vitalitatea şi controlul de sine, oranjul închisdenotă o atitudine delăsătoare, lipsă de ambiţie şi în mod obişnuitlene. Oamenii care au oranj în aura lor sunt supuşi tulburărilorrenale. În liturghia creştină oranjul simboliza gloria, forţa, fructelePământului, toate lucrurile asociate în mod firesc Soarelui. În gamă,oranjul corespunde notei RE.

Galben

Auriu, strălucitor, el indică sănătatea celor care sunt „în apelelor”, a celor care se îngrijesc atât cât trebuie, care nu se plictisesc şicare învaţă uşor. Ei sunt fericiţi, prietenoşi şi serviabili. Dar dacă

galbenul este palid, ei sunt timizi. Dacă galbenul tinde spre roşu,sunt timizi [... ] şi nehotărâți, lăsându-se conduşi de ceilalţi.

Galbenul corespunde lui MI şi planetei Mercur.

Verde

Dacă este smarald şi mai ales cu urmă de albastru, esteculoarea vindecării. Serviabil, tonic, amical, prietenos, verdele esteculoarea medicilor şi infirmierelor care au întotdeauna această

culoare în aura lor. Rareori este o culoare dominantă, ea fiind maidegrabă un contrapunct. Cu cât tinde spre albastru, cu atât estemai folositoare şi demnă de încredere. Dacă tinde spre galben, îiscade valoarea. Verdele cu mult galben simbolizează înşelătoria.

Regulă generală: verdele vindecător, intens se vede doar încantitate mică, dar este bine să-l avem în aură. El corespunde lui

Saturn şi notei muzicale FA. În liturghia creştină primitivă, eraasociat cu tinereţea, cu fertilitatea Naturii.

Albastru

Întotdeauna a fost culoarea Spiritului, simbolul contemplării, alrugăciunii, al cerului [...]. Se mai spune că albastrul este adevărataculoare a Soarelui şi că este culoarea lui Jupiter, care guvernează

cele mai înalte gânduri şi marile idei. Aproape toate nuanţele dealbastru sunt bune, dar cele mai intense sunt cele mai bune.

Albastrul pal indică o persoană superficială care totuşi luptă să-şicucerească maturitatea.

Albastrul mediu relevă o persoană care lucrează din greu să

se perfecţioneze [...]. Bleumarin îl arată pe lucrătorul de fond carese cufundă în activitatea sa. Oamenii cu albastru închis sau intensurmează în general o cercetare spirituală şi îşi dedică viaţa uneimari cauze, cu dezinteres (fie ştiinţă, artă, serviciu social etc.). Amvăzut acest albastru închis intens la multe surori de caritate,scriitori şi, de asemenea, cântăreți! Albastru este asociat cu nota SI.

În liturghie, el simboliza cele mai înalte sfere spirituale alesufletului.

Indigo şi violet

Aceste culori arată o fiinţă care urmează o experienţă

religioasă sau caută o cauză căreia să i se dedice. Pe măsură ce ogăseşte şi i se consacră, aceste culori fac loc albastrului intens. Separe că acesta din urmă este o emanare naturală a sufletului,imediat ce el a ajuns pe calea care i se potriveşte. Dar cei care aupurpuriu au tendinţă la orgoliu, căci există o infiltraţie de roz.

Tulburările cardiace, bolile de stomac sunt frecvente la cei cuindigo, violet şi purpură în aură. Indigoul corespunde notei LA şiplanetei Venus. Violetul corespunde Lunii şi notei SI. Din punct devedere liturgic, semnificaţia lor erau ispăşirea şi suferinţa.

Alb

Este, în mod logic, culoarea perfectă spre care tindem toţi.

Dacă sufletele noastre ar fi atins armonia absolută, toate vibraţiilenoastre colorate s-ar topi într-un alb strălucitor. Christos a avut oastfel de aură [...].

Culoarea este lumina şi lumina este manifestarea Creaţiei.

Fără lumină n-ar fi viaţă. Lumina este prima mărturie a Creaţiei. Dejur împrejurul nostru există culori pe care nu le putem vedea, totaşa cum există sunete pe care nu le putem auzi căci lumeaînţelegerii noastre este prea strimtă. Vedem numai câteva culoriîntre roşu şi violet. Dincolo de unul şi de celălalt, există un numărnebănuit de culori. Unele sunt atât de strălucitoare, încât ne-ar şocadacă le-am vedea şi am orbi [...]. Terapia prin culoare va devenicurentă atunci când vom fi acceptat existenţa aurelor şi vom fiînvăţat să le citim... În mod firesc, nu ne putem transforma aureleimediat în lumină curată, albă. Dar putem învăţa să depistămsemnele de tulburări nervoase, fizice şi mentale şi astfel, să letratăm aşa cum trebuie, datorită diagnosticului făcut pe aură. [... ]