CUM AR PUTEA SĂ STUDIEZE ENTITATEA ACEST SIMŢ

INTUITIV ŞI SĂ SE ANTRENEZE ÎN DEZVOLTAREA LUI PRACTICĂ?

Antrenarea intuiţiei? Păi, este ca electricitatea! Cum s-ostăpânești? Controlând în sine gândurile, activităţile mentalului,activităţile trupului, care permit astfel activităţilor spirituale să sefacă simţite. Să antreneze intuiţia? Nu, mai bine să înveţe s-odirijeze [...]. Controlând, dirijând aceste forţe ale intuiţiei, apar aceleputeri care se manifestă prin corpul fizic. Păstraţi corpul, spiritul,sufletul branşate pe sferele energiilor celeste, mai mult decât peforţele terestre. (Lectura 255-12).

Astfel, este clar, intuiţia aparţine celor care nu sunt întrutotul prizonierii materiei, ştiind să se separe de ea, undeva în ei înşişi.

Dacă entitatea ar vrea să se încreadă în puterile intuiţiei sale,care sunt de natură psi, adică să le dezvolte începând cu sufletul,

ea ar dobândi o mare forţă şi chiar un drum spre credinţă...

(Lectura 809-1).

Lectura de mai sus arată clar că aceste fenomene nu sunt

„diabolice”, aşa cum spun uneori Bisericile, ba dimpotrivă, un factor de progres spiritual.

Cât despre imaginaţie, defăimată până la a fi numită „nebuna casei”, ea poate fi de asemenea considerată ca o facultate psi.

Creativitatea sa ar trebui să fie respectată:

Entitatea posedă o imaginaţie vie, adică un dar al viziunii. Şiprea adesea această facultate a fost înăbuşită de anturajulfamilial; ar fi bine ca fiecare persoană să-şi exprime speranţele,temerile interioare latente, în spiritul său în curs de evoluţie.

Această imagine sau dar de viziune, să fie deci călăuzită deidealuri pe măsura sa. Căci există corpul fizic, corpul mental sauintelectual şi corpul spiritual; fiecare din aceste corpuri arefacultăţile sale proprii şi are nevoie să se exprime. (Lectura 2443-1).

Trebuie remarcat că termenul francez „reverie” (visare) împrumută adeseori sensul negativ de „revasserie” (himeră), în timp ce acelaşi cuvânt francez folosit în americană înseamnă

„imaginaţie creatoare”. Aceasta stă la baza tehnicilor de autovindecare prin vizualizare şi din acest motiv a stârnit recent interesul psihologilor. Imaginaţia se află, de asemenea, la baza creaţiei artistice şi literare, dar aceasta o ştie toată lumea! Ceea ce se ştie mai puţin este că ea stă la baza umorului pe care unii cititori îl înrudesc cu facultăţile psi:

Entitatea a fost întotdeauna înclinată să facă glume [...]. Înunele momente, entitatea vede atât de bine umorul situaţiilor încâtnu mai discerne decât ridicolul, în loc să folosească forţa creatoareaflată în umor [...]. În general, entitatea este foarte intuitivă.

(Lectura 2421-2).

Cine miroase a pucioasă...

ŞI CE SĂ CREDEM, DOMNULE CAYCE, DE CEI CARE

CRITICĂ MEDIILE, CLARVEDEREA, PARAPSIHOLOGIA?

În Franţa, în aşa- zisa „înaltă societate”, este de bonton să fie criticat şi condamnat cel care lucrează în variatele domenii ale parapsihologiei. Scepticii opun întotdeauna aceleaşi argumente:

„Eu rămân la bunul simţ” sau chiar: „Toţi aceşti şarlatani sunt periculoşi” (traduceţi: „Mamă, mi-e frică de tot ce e nou!”).

Aristocraţiei şi burgheziei le este frică pentru că cinci secole de Inchiziţie, ruguri, războaie religioase au paralizat libertatea de gândire. Epocile de civilizaţie strălucită, ca Renaşterea sau secolul al XVIII-lea, au coincis totuşi cu o reînnoire a acestei libertăţi... şi o dezvoltare a parapsihologiei! Inteligenţia pariziană, fie de dreapta sau de stingă, şi în general, în Franţa, majoritatea celor care deţin o parcelă de putere se simt ameninţaţi când li se vorbeşte de clarvedere, vindecări psi etc. În general, argumentele lor sunt foarte reduse, pentru că ei nu cunosc nimic din aceste domenii: le condamnă fără a se osteni vreodată să se documenteze. Acelaşi fenomen există în Statele Unite, unde a fost întrebat Cayce:

DE CE ATIT DE MULŢI OAMENI RIDICULIZEAZĂ IDEEA CĂ

FACULTĂŢILE PSI AR PUTEA OFERI ŞI ELE INFORMAŢII UTILE?

El a răspuns:

Pentru că nu sunt înţelese legile care guvernează acestefenomene parapsihologice. O mare parte din această neînțelegereeste datorată unei rele folosiri a cunoaşterii obţinute prin acesteputeri.

Rea folosire care într-adevăr a putut genera forţe distructive şiasta se mai poate încă întâmpla. Dar singura realitate vitală esteaceea care se manifestă în planul material, adică fizic, prin ceea cenumim parapsihologie. Cei care ridiculizează manifestările acesteiasunt mai mult de plâns decât de condamnat, căci ei riscă să segăsească în situaţii de frustrare şi necazuri care le vor fi necesarela dezvoltarea sufletului. Căci forţele psi care animă lumea, viaţafizică ar fi ca o navă fără pilot. Tocmai acest element psi este forţavitală a oricărei existenţe. Spiritul, sufletul condiţiei noastreexistenţiale este tocmai această forţă vitală zisă ocultă sau psi.

(Lectura 3744-1).

Trebuie să-i consultăm pe cei care din punct de vedere profesional şi-au dezvoltat facultăţile psi? Da, astfel putem obţine un ajutor preţios. Cayce însuşi şi-a dat mesajul numai prin intermediul miilor de consultanţi... La sfârșitul vieţii, succesul său era atât de mare încât trebuia să facă programări cu doi ani înainte!

Dar nu era singurul din epocă în stare de previziuni bune.

Eu însămi am cunoscut alţii, bărbaţi şi femei, care nu-i erau inferiori, ca de exemplu extraordinara Marthe Robin din Franţa.

Un singur om confruntat cu o asemenea cerere însemna prea mult. Astfel, lecturile sugerau formarea unor discipoli... Ceea ce Cayce nu a făcut niciodată, din lipsă de timp sau modestie.

AR TREBUI SĂ INCEPEM UN PROGRAM DE INSTRUIRE

PENTRU CA EDGAR CAYCE SĂ AIBĂ ASISTENŢI?

Sigur că ar trebui. Am spus-o adeseori [...]. (Lectura 254-46).

Nu vă fie teamă. Căci dezvoltarea numeroaselor aptitudini psiva deveni forţa care va călăuzi sute de clarvăzători în menirea lorde a-i ajuta pe oameni [...]. (Lectura 254-4).

Aşa cum am spus-o adeseori aici, canalele prin care poatetrece această informaţie dată în lecturi sunt în număr nelimitat. Elevor reuşi cu condiţia de a nu-şi proiecta eul individual,personalitatea de individ (în mesajele pe care le transmit). (Lectura254-53).

Puteţi vedea aurele

În tablourile vechi, personajele sfinte sunt înconjurate de un nimb de lumină, uneori numai capul are o aureolă: pictorii de odinioară ştiau că trupul omenesc este înconjurat de un câmp de energie luminoasă.

Primele fotografii de aure - în civilizaţia noastră - au fost făcute de doi cercetători ruşi, familia Kirlian. Şi ceea ce a putut vedea aparatul lor pot percepe şi ochii noştri.

Cayce vedea în mod natural aurele oamenilor şi credea că

toată lumea o putea face. O spune el însuşi într-o cărticică

fermecătoare pe care a scris-o la sfârșitul vieţii, singura pe care a scris-o vreodată, în stare de veghe! ( Auras, de Edgar Cayce, A.R.E

Press, P.O.BOX 595, Virginia Beach, VA 23451, U S A) De când îmi pot eu aminti am văzut culorile din juruloamenilor. Nu-mi amintesc să fi văzut oameni care să nu-mi fifrapat retina cu culorile lor albastre, verzi, roşii fluide curgând înjurul capului lor şi în jurul umerilor. Mi-a trebuit mult timp să

realizez că alţi oameni nu vedeau aceste culori. Şi abia târziu amînţeles pentru prima dată cuvântul „aură” şi am învăţat să-lfolosesc, pentru a descrie ceea ce vedeam, acest fenomen pentrumine atât de obişnuit! Nici nu-mi pot imagina oamenii fără aură. O

văd schimbându-se la prietenii şi apropiaţii mei în cursul existenţeilor Boala, tristeţea, iubirea, fericirea, toate aceste stări se văd înaura lor. Pentru mine, aura este ca buletinul meteo al sufletului...

Ea arată în ce directe suflă vânturile destinului. Mulţi oameni suntcapabili să vadă aurele [...].

Aura unei persoane revelă multe lucruri în privinţa sa. Şi cândam înţeles [...] că asta avea o semnificaţie spirituală, am început să