întemeiaseră Jamestown ( A se vedea istoria întemeierii oraşului Jamestown în Captain Smith, de Georges Walter (Jean-Claude Lattes editeur, Paris, 1980) ) (ceva mai la sud de Washington).
După câțiva ani, John Rolfe, primul plantator de tutun din Virginia, s-a căsătorit cu Pocahontas, fiica şefului algonquin Powhatan. Acest eveniment ar fi fost contemporan cu Bainbridge care debarcase în 1625, primul John Bainbridge din secolul XVII.
Dar o altă lectură spune că Bainbridge trăia în 1742, cu 11 7
ani mai târziu după debarcarea în Virginia. Atunci, sunt două
posibilităţi: sau secretara care a transcris lectura s-a înşelat asupra datei - ceea ce i se întâmpla adeseori, sau este vorba de un al doilea personaj din secolul următor. Această ipoteză din urmă
pare confirmată de ansamblul textelor:
Înainte, găsim entitatea ca aventurier venit în această ţară subnumele de John Bainbridge [...). A pierdut mult în plan spiritual încursul acelei vieţi terestre. Căci a fost o existenţă de vagabond...
Mulţi oameni cu care a fost în contact au suferit din cauza lui. Deunde întoarcerea sa rapidă în planul terestru şi această viaţă
agitată, aceste rătăciri în decoruri pe care le cunoscuse înexperienţele precedente. Entitatea era pe Pământ în 9742. (Lectura294-19).
Ar fi vorba deci, de data aceasta, de al doilea Bainbridge, cel din secolul XVIII. A rata o viaţă, a o lua din nou de la capăt... şi a o rata, este posibil? Tradiţia ezoterică spune că da. Cazul Bainbridge, pe cât de uimitor pare, ar fi un caz tipic de suită de reîncarnări „repetată”, ca elevul cel rău care repetă clasa (fără să
evolueze cu nimic, aşa cum se întâmplă adesea!).
Comentatori iscusiţi au comparat lecturile date diferiţilor consultanţi care ar fi trăit în timpul primilor coloni.
Prin verificarea mărturiilor, apar clar două epoci, cu personaje diferite. Deşi lecturile par uneori să-i confunde pe cei doi Bainbridge, iată o lectură care este limpede:
Domnul Cayce era în forţele armate din ţinutul nordic, lingă
locul unde trăieşte acum (Dayton, Ohio). El făcuse tabără în acestloc. Distrugerea corpului său fizic a fost adeseori bruscă - aici,datorită apei. Şi în încarnarea sa precedentă, chiar înainteaacesteia, a fost întemeietorul oraşului Jamestown, în Virginia. Deunde, întotdeauna, chemarea ţărmului. (Lectura 5717-5).
... Şi întoarcerea lui Cayce la Virginia Beach, aşezată foarte aproape de Jamestown!
Arborele zace acolo unde a căzut.
Aceste trei vieţi succesive ale aceleiaşi entităţi (iată că încep să vorbesc precum Cayce!) ne clarifică o altă lege: revenim în mod necesar pe locurile unde am creat karmă. Este ceea ce am numi karma geografică... Viaţa lui Edgar Cayce între Ohio şi Virginia trebuia să-i permită să răscumpere bravurile celor două vieţi de
„bun de nimic” sau de „uşuratic” (wastrel, cum spune el!), trăite în acelaşi loc. Este mult de meditat la această legătură karmică a omului cu peisajul care îl înconjoară. Poate că ţăranul Cayce, căruia toată viaţa i-a plăcut să se ocupe de grădinărit şi să
planteze copaci, avea o datorie faţă de acel pământ pe care îl devastase ca soldat? (Căci soldaţii din vremea aceea nu erau deloc ecologişti!):
Existenţa terestră a entităţii ca Bainbridge a fost aceea a unuiuşuratic - dacă o considerăm în sine. Dar el trebuia să cunoască
extremele binelui şi răului, în propria sa experienţă trăită ca şi înexperienţa celorlalţi. De aceea entitatea a fost condusă în acel locpentru că, aşa cum a spus Invăţătorul, arborele zace acolo unde acăzut. (Lectura 5755-1).
Ascultaţi: din locul unde am căzut trebuie să ne ridicăm!
Aceste lecturi atrag atenţia, de asemenea, asupra cazurilor trecerii de la o rasă la alta într-o serie de încarnări. Cazul prinţesei indiene reîncarnată în albă americană în secolul XX
sugerează că printre cetăţenii actuali ai Statelor Unite, unii care sunt atât de mândri de a fi albi au fost poate roşii (sau negri) în viaţa anterioară?
Deci dacă legea karmei este adevărată şi dacă ea este dreaptă, rezervaţiile unde mor ultimii indieni trebuie să fie populate cu foşti Buffalo Bill care îşi plătesc violenţa de albi de altădată?
Edgar Cayce a fost francez?
Am descoperit - cu surprindere - în dosarele Cayce peste 300
de încarnări franceze. Altfel spus, o proporţie deloc neglijabilă a consultanţilor lui Cayce de la începutul acestui secol ar fi trăit înainte în Franţa.
Nu este nostim să ne gândim - dacă Cayce spune adevărul -
că Thomas Jefferson ar fi fost gal? Iar vrăjitoarele din Salem, cruciaţi? În cvasitotalitatea lor, încarnările franceze din aceste dosare fuseseră înainte egiptene, ca şi Cayce însuşi.
Franţa eternă
Cayce aparţinea încă unei generaţii de americani din sud marcaţi de o moştenire culturală franceză. Această moştenire, la următoarea generaţie, aproape că a dispărut din motive istorice: înfrângerea sudului în Războiul de Secesiune şi numărul mic de francezi care au emigrat în Statele Unite în comparaţie cu alte ţări europene. Astfel, consultanţii lui Cayce nu i-au pus niciodată
măcar o singură întrebare despre Franţa.
Am găsit o consultantă franceză, UNA, în dosarele Cayce, pasăre rară! Era o arheologă care locuia în California. În lectura sa dată pe 25 martie 1938, Cayce a profitat pentru a vorbi de entitatea „Franţa”:
Căci fiecare naţiune, fiecare popor şi-a construit din spiritulînsuşi al cetăţenilor săi o poziţie corespunzătoare locului pe carevrea să-l deţină pe eşichierul Pământului. Şi nu numai alPământului, ci şi al Universului. Şi în ceea ce priveşte oamenii din
Franţa, ei au clădit o dependenţă şi o independenţă pe bucuriaoferită de Frumuseţe. Pe respectul acordat corpului consideratsacru. Ca şi respectul faţă de Forţele Creatoare prezente în fiecareexperienţă de viaţă. (Lectura 1554-3).
Ne miră fraza despre „eşichierul Universului”: oare Franţa va trimite colonii pe Venus, „plan” planetar al Frumuseţii?
Consultanta a pus foarte multe întrebări despre vieţile sale anterioare, la care Cayce a răspuns cu o excepţională bunăvoinţă.
El a descoperit mai multe vieţi franceze, între care una destul de puţin glorioasă, ca soţie părăsită a unui cruciat. Pe de altă parte, această doamnă adoptase un nepot, Georges, pe jumătate indochinez, pe jumătate francez, şi căpitan de aviaţie. Ea a întrebat unde îl cunoscuse:
Într-o viaţă în Grecia, el era deja căpitan. (Aceeaşi lectură).
Reţineţi că Georges este un prenume grec şi că numai din prenume s-ar fi putut deduce o viaţă grecească! Lectura mai spune că el ajunsese în cele din urmă la o poziţie importantă, unde dispreţuise oamenii din clasele inferioare (între care
„veneticii”!). Aceasta explică reîncarnarea sa actuală într-o clasă
de oameni care suferă de un dispreţ pe cât de general pe atât de nejustificat: metişii!
O altă femeie americană a primit următoarea lectură în timpul celui de al doilea război mondial:
Înaintea acestei încarnări, entitatea a trăit în ţara cunoscută
acum ca Franţa. Era în timpul cruciadelor [...]. Să nu vă imaginaţivreodată că Franţa ar putea fi eliminată de pe Pământ, în ciudasuferinţei pe care o trăieşte astăzi naţiunea franceză. Ea este caunul din cele şapte păcate capitale şi, de asemenea, ca una din celedouăsprezece virtuţi ale Familiei umane. (Lectura 2072-15).
Această asigurare a unei perenităţi a Franţei - Franţa eternă
- există în alte profeţii, dar Cayce în mod sigur nu le cunoştea.
