De la treisprezece la şaisprezece ani. Un an de călătorie înPersia. Şi-a petrecut cea mai mare parte a timpului său în Egipt,studiind...Aşa cum arată pe larg documentele care vor fi descoperiteşi care acum sunt îngropate în Piramidă... Căci acolo erau instruiţiiniţiaţii. (Lectura 5749-2).
DESCRIEŢI-NE ÎNVĂŢĂTURILE PRIMITE DE IISUS ÎN INDIA.
Aceste învăţături vizau modul de purificare şi de dezintoxicarea corpului, fortificarea lui fizică şi mentală. În călătoriile sale înPersia, Iisus a studiat medicina şi mijloacele de a coordonaenergiile corpurilor (fizic, mental şi spiritual) conform învăţăturiidate acolo de Zu şi de Ra în Egipt, ceea ce constituise bazaînvăţăturilor din Templu: (Lectura 5749-2).
A STUDIAT IISUS ÎN INDIA [...], LA BENARES, CU
MAESTRUL INDIAN UDRAKA?
A fost trei ani acolo. Maestrul se numea Arcahia.
EL A URMAT ŞCOALA ESENIENILOR DE LA JAGANNATH ÎN
INDIA?
Toate aceste şcoli erau parţial derivate din şcolile eseniene.
Dar nu era esenismul pur aşa cum fusese practicat în Carmel.
(Lectura 2067-7).
Unei persoane care l-a întrebat dacă Iisus studiase în Grecia cu filosofii care l-ar fi chemat acolo, Cayce îi răspunde că: gânditorii mondeni n-au fost cuceriţi de Iisus.
Oricum, renumita „înţelepciune greacă” se trage din Egiptul antic. Aşa cum au demonstrat-o studii recente, toţi marii filosofi greci au călătorit în Egipt să se instruiască, inclusiv Pitagora şi teorema sa! Lumea a uitat că „miracolul grec” este progenitura Piramidelor...
Lucius, episcop de Laodiceea
În decembrie 1937, aflat în trecere pe la prietenul său D. E.
Kahn, Edgar Cayce a dat o lectură pentru o consultantă mai vârstnică, o newyorkeză grozav de elegantă şi de o rară frumuseţe.
Şi iată surpriza:
Entitatea a trăit pe vremea când Invăţătorul mergea pePământ [...]. Ea s-a aflat printre oamenii veniţi de pe coline, care auasistat la intrarea triumfală a lui Iisus în Ierusalim. Ea se numeaMariaerh. [... ] Ea crescuse pe colinele din Iudeea, în apropiere delocul unde trăiau Elisabeta şi Zaharia. Iată de ce, încă din copilărie,auzise de Iisus, tânărul care venise să-l viziteze pe Ioan, chiarînainte de începerea funcţiei religioase a acestuia. Familia entităţiiera evreiască dar dintr-un grup [... ] care se separase de iudaismulortodox, adică samaritenii. Ea a coborât în Ierusalim la vârsta deşaisprezece ani, vârsta majoratului pentru femei, vârsta nubilă
pentru a fi înscrisă în starea civilă. [...] Ea a profitat de aceastapentru a-şi vizita verii mai mari, între care ruda sa Elisabeta. Şi pecând ea se afla la Ierusalim, şi-a făcut intrarea triumfată Iisusvenind din Betania. A fost prima dată când entitatea a auzitvorbindu-se de evenimentul produs în această localitate: învierealui Lazăr. Ea a mai auzit vorbindu-se şi de activităţile în care eraamestecată familia sa. Aşa se face că încă din tinereţe entitatea le-a cunoscut pe majoritatea celor care lucrau în grupul femeilornumite mai târziu „Mironosiţe „. Ea a luat parte la activităţile lor: afost o întreagă perioadă din viaţa sa [...]. Mai târziu, de Rusalii, eaa fost între primele zece persoane botezate în acea zi [...].
Apoi l-a întâlnit pe un anumit Lucius, o rudă a lui Luca, cu carea lucrat în strânsă colaborare. Acel Lucius este entitatea numită
acum Cayce, prin care se dau aceste informaţii [...].
Împreună cu Lucius, entitatea a desfăşurat toate activităţilemisionare, toate sarcinile religioase pentru întemeierea noii Biserici
[...]. Şi ea s-a dus împreună cu el în Laodiceea, unde a predicat
Pavel; şi acolo l-a ajutat în toate activităţile sale, ca tovarăşă,aghiotant, soţie. (Lectura 1468-2).
Ajuns în acest punct, Cayce a strănutat şi s-a oprit în mijlocul unei fraze. Apoi, odată trezit şi informat de ceea ce spusese în somn, a adăugat:
Vom încheia mai târziu, într-o altă lectură. Pentru astăzi avemdestule subiecte de meditaţie. Aceste informaţii sunt destul detulburătoare pentru noi...
După câteva zile, Cayce i-a scris ex-soţiei sale din Palestina: Va trebui să vă revăd ca să vorbim de toate acestea. Sper că nu sunteţi prea indignată. Dar reflectaţi la asta.
Doamna a răspuns: DRAGĂ ' DOMNULE CAYCE, ... NU
SUNT INDIGNATĂ! CRED CĂ LECTURA MEA ESTE SIDERANTĂ
...SUNT FOARTE UIMITĂ CĂ AM PUTUT FI ASISTENTA UNUI PERSONAJ ATÂT DE IMPORTANT... DAR DUMNEAVOASTRĂ
ŞTIAŢI ÎNAINTEA ACESTEI LECTURI CĂ AŢI FOST LUCIUS? Şi doamna a remarcat că acesta este un personaj din Noul Testament. Răspunsul lui Cayce, după câteva zile:
Nu, din lectura generală a existenţei mele nu reieşea clar că euaş fi fost acel Lucius şi aş fi trăit astfel. Această revelaţie trebuia să
vină la timpul său, odată cu dumneavoastră... Şi dacă aş fi ştiut-oînainte, nu ar fi însemnat mare lucru pentru mine atunci. Acum voicere pentru mine o lectură mai completă a vieţii mele anterioare. Şisunt foarte curios să ştiu ce mi se va spune...
Ceea ce a şi făcut... Şi iată rezultatul:
Da, avem în faţă dosarele privind entitatea numită astăziEdgar Cayce şi experienţele sale de viaţă în planul terestru caLucius din Cirene, adică în prima parte a vieţii sale cunoscut caLucius Septulus, dintr-o familie greco-romană din oraşul Cirene.
În tinereţea sa, Lucius avea mai mult o reputaţie de om bun denimic. Pierdea timpul în dreapta şi în stingă şi a ajuns, dinîntâmplare, ceea ce am numi astăzi soldat. (Lectura 294-192).
Cititorul va fi remarcat că este a treia încarnare succesivă în care Cayce face mai mult sau mai puţin meseria de soldat: ca Uhjltd, se bătuse în fruntea tribului său. Apoi, în războiul Troiei ca Xenon. Şi iată-l din nou în armatele romane. Vieţile se înlănţuiesc ...şi se aseamănă!
În vremea când Iisus îşi îndeplinea misiunea sa religioasă înregiunea Ierusalimului, a venit acolo Lucius. Interesat de activităţilediscipolilor şi măreţia lecţiilor date de Învăţător, el mergea după ei
ca un parazit, dar gândindu-se că venise vremea unei revolteîmpotriva legiunilor romane, împotriva puterii Romei; şi entitateaLucius o aştepta şi o dorea. El se străduia, în acest scop, să aibă
contacte şi să se ţină la curent cu mişcările politice de la Roma şidin rândul evreilor, cât şi cu toate decretele care erau promulgate.
Entitatea era dispreţuită de evreii din jurul Învăţătorului. Totuşi, afost luat printre cei şaptezeci de discipoli care erau desemnaţi să
instruiască. Lucius căuta din ce în ce mai mult să se apropie deÎnvăţător, dar avea dezavantajul de a fi străin: de aceea n-a rămasca apostol [...].
După Răstignire, la Rusalii, Lucius a asistat la acea adunareunde s-a manifestat Spiritul, când Petru a vorbit „în limbi străine”;deşi a vorbit în propriul dialect, mesajul său a fost înţeles de fiecareascultător în propria limbă! Asta l-a impresionat atât de mult peLucius încât s-a reconvertit lăuntric îmbrățișând devoţiunea totală.
De atunci a colaborat strâns cu discipolii şi cu apostolii.
Dar când au început persecuţiile şi când trebuia să fie aleşi ceicare vor deveni diaconi, ca Filip sau Ştefan, Lucius a fost din nourespins din cauza legăturilor sale cu un anumit Saul, mai târziunumit Pavel. Căci acela era unul din compatrioţii săi din regiuneaTarsiei şi cetăţean roman ca şi el. I s-au pus întrebări despre
„iudeitatea” sa, deşi Saul (adică Pavel) ar fi depus mărturie că eraevreu. Şi era adevărat: mama lui Lucius era din tribul lui Beniamin,tatăl său însă nu.
A urmat o dezbatere întreagă despre oportunitatea de a daposturi de răspundere în Biserică unor oameni care nu proveneaudin părinţi evrei. Mereu aceeaşi problemă: Cuvântul era destinatnumai poporului lui Iisus, evreilor? Cât a stat Lucius la Ierusalim,înainte de marile persecuţii când i s-a tăiat capul lui Iacob iarŞtefan a fost omorât, această problemă s-a pus din nou. CăciLucius, datorită relaţiilor tovarăşei sau soţiei sale, am spune astăzi,trăia întreţinut de Maria (Magdalena), Marta şi Lazăr. Şi ei seîntrebau cum să procedeze cu el. Lucius este deseori confundat cuLuca, ei fiind rude. Ei au avut ocazia să colaboreze strâns după
convertirea lui Saul devenit Pavel, pe car e l-au sprijinit din ce în cemai mult. când Lucius a fost acceptat de Pavel, s-a hotărât să seîntoarcă în patria sa împreună cu soţia, ca să scape de persecuţii şisă facă acolo o biserică. Aşa se face că în ultima parte a vieţii salea devenit episcop, adică conducătorul, preşedintele adunăriipreoţilor sau presbiter. Astfel era numit preotul sau părintele sau
înaltul consilier la începuturile Bisericii, adică cel căruia i seînaintau în ultimă instanţă toate problemele de teologie sau drept
[...]. În aceste domenii, episcopul avea ultimul cuvânt, exceptândcazul când, după verdictul său, se făcea apel la judecata Bisericiidin Ierusalim, adică a Apostolilor înşişi. Din timp în timp, anumitedezbateri duceau la divergenţe. Ca de exemplu, întrebarea pusă dePavel, care a agitat puternic populaţia din acea regiune, de a ştidacă episcopii trebuiau să se căsătorească [...]. Astfel au apărutneînțelegeri între Lucius şi Pavel. (Lectura 294-192).
