şi
că
acestea
păstrau
cunoaşterea
antediluviană”.
Tehnologia futuristă de acum 11.000 ani...
Textele cayciene au uneori un aer de science-fiction: care propulsate cu gaz, maşini mai uşoare decât aerul, centrale de energie alimentată de radiaţia cosmică, laser şi maser... De neconceput în urmă cu câteva decenii, unele afirmaţii ale lui Cayce ar putea servi astăzi drept ipoteze de cercetare.
Începem să bănuim că anticii cunoşteau navigaţia aeriană.
De exemplu, se pun întrebări privitoare la hărţile amiralului turc Piri Reis (1513) şi ale lui Oronteus Finaeus (1 531 ) care redau în detaliu coastele Americii de Sud şi Antarcticii, cu asemenea precizie încât experţii marinei americane cred că au putut fi făcute numai după observaţii aeriene.
Cât despre electricitate, Andrew Tomas, în cartea sa Les Secrets de l’Atlantide, apărută la Robert Laffont, descrie descoperirea bateriilor electrice într-un mormânt vechi, în cursul săpăturilor arheologice făcute în Irak de inginerul german Wilhelm Konig, cu câțiva ani înainte de izbucnirea celui de al doilea război mondial. Acest fapt nu dovedeşte nimic în privinţa existenţei
„maşinilor mai uşoare decât aerul” de care vorbeşte Cayce, care i-au adus pe atlanţi în Egipt. Înseamnă însă că anticii erau poate mai puţin primitivi decât se crede, în general!
Cât despre problema tehnică a construirii Marii Piramide, este actualmente insolubilă. Inginerii care au studiat-o se miră
neîncetat de perfecţionarea tăierii acestor blocuri enorme, fineţea îmbinărilor, precizia aproape milimetrică a dimensiunilor atât exterioare, cât şi interioare (care reprezintă toate coordonatele geografice ale Pământului, cu o precizie electronică!). Concluzia lor: dacă am vrea să refacem Marea Piramidă cu toate mijloacele moderne, de care dispunem acum... n-am reuşi! Chiar presupunând (!!!) că am dispune de enorme resurse financiare, există probleme tehnice care n-ar putea fi rezolvate.
Atunci, trebuie să-l credem pe Cayce când spune că blocurile au fost transportate prin teleghidare, prin aer?
Geniul medical al vechilor egipteni
Ceea ce ne descrie Cayce ni se pare destul de incredibil: scalpelul electric în mileniul al 11 -lea înainte de Christos, reîntinerirea bătrânilor, procedee de albire a pielii negrilor... Nu avem pentru moment nici un mijloc de verificare a acestor
afirmaţii. Ştiinţa noastră medicală încă nu este capabilă să
analizeze materialul găsit în mormintele egiptene. Principalul obstacol provine din faptul că „Homo occidentalis” al secolului XX
este extrem de convins că în materie de medicină el a inventat totul! S ă amintim totuşi că medicul grec Demokedes ştia să
vindece cancerul de sun aşa cum povesteşte Herodot- şi că
extraordinara stare de conservare a unor mumii arată cunoştinţe medicale foarte înaintate...
Au existat „lucrurile”?
Ce să credem de această faună semiumană pe care Cayce o face să defileze prin faţa noastră? Cu siguranţă, este suficient să
ne plimbăm prin Egiptul de astăzi pentru a vedea pretutindeni acei sfincşi, acele femei cu cap de vacă, acei bărbaţi cu cioc de vultur... La greci, mitologia este plină de încrucişări: fauni pe jumătate iezi, pe jumătate copii, satiri pe jumătate ţapi; pe jumătate bărbaţi, centauri pe jumătate cai, pe jumătate cavaleri...
(Având toţi reputaţia de a fi obsedaţi sexual!).
Cât despre mitologia babiloniană, ea înfăţişează superbi lei înaripaţi, cu cap de bărbat cu barbă; epopeea lui Gilgamesh vorbeşte de bărbaţii-scorpioni care păzesc Regatul morţilor...
De unde scot cei vechi aceşti monştri? Este posibil să fie ei mărturia unei epoci dispărute când astfel de hibrizi existau cu adevărat? Noi îi considerăm ficţiuni poetice, dar nu acesta era punctul de vedere al autorilor antici care dau descrierea lor detaliată şi cred în existenţa lor (numeroase exemple în Strabon, Diodor din Sicilia, Herodot etc.).
Nu avem noi înşine în Franţa un bestiar fantastic cu animale parţial - sau temporar! - umane? Până în secolul XX, de exemplu, au fost văzute sirene pe coastele noastre, de aceea ele erau reprezentate la prora navelor. Zina Melusine, strămoaşa familiei Lusignan, în fiecare seară se preschimba în şarpe... Caz frecvent în folclorul nostru (şi până în secolul al XVIII-lea când un proces faimos - cu martori şi mulţime de documente scrise! - s-a terminat prin execuţia unei castelane acuzată că se transforma periodic în lupoaică... Ea fusese prinsă în flagrant delict!).
Ne apărăm de aceşti monştri hotărând că, „raţional”, nu pot exista...
Cayce aduce ceva nou: compasiunea. Pentru prima dată
cineva vorbeşte de aceste orori cu milă. Până la el, ei provocau frica (cuvântul „panică” vine de la zeul Pan, bărbat cu picioare de
ţap). Dar atât timp cât nu se va găsi scheletul întreg al unuia din aceşti hibrizi, nimic nu poate fi dovedit!
În fine, originea cuvântului „Atlas” care nu este nici arabă, nici latină, nici chiar greacă se pare, Platon spune că „oceanul Atlantic” a fost numit după Atlas, fiul cel mare al lui Poseidon, întemeietorul regatului înghiţit de ape, numit Atlantida. Herodot îi numeşte pe locuitorii din munţii Atlas:.. atlanţi! Este ciudat că la sosirea spaniolilor, exista lingă istmul Panama un orăşel cu numele indian „Atlan”. Legendele mexicane dau o versiune a Potopului unde un anumit Coxcox - care s-ar putea numi Noe! - a venit cu arca sa la Atlan. Locuitorii din Mexico cred că descind dintr-un fabulos imperiu numit „Aztlan”. Popol-Vuh, carte sfântă
a Mayaşilor, tradusă de abatele Brasseur de Bourbourg, povesteşte istoria unui imperiu înghiţit de ape care seamănă mult cu Atlantida lui Platon... Etc. Coincidenţe?
Cititorul poate parcurge pasionantele cărţi ale lui Albert Slosman (deja citat) care spune, de exemplu, că toate numele de locuri berbere din Maroc şi Sahara (Ta-Ouz, Tidikelt, Taoudeni etc.) se pot scrie cu hieroglife egiptene. şi aceasta constituie pentru el o dovadă a migrării atlanţilor de pe coasta atlantică a Marocului până în Egipt. Alţi autori francezi vechi alcătuiseră deja în secolul XVIII o hartă a Atlantidei (abatele Moreux, de exemplu).
Gattefosse şi Donnelly insistă asupra straniei înrudiri dintre Guanches din Canare, egiptenii antici, amerindieni.... şi basci.
Cayce i-a plagiat pe toţi aceşti autori savanţi? Familia sa afirmă că
nu cunoştea nici numele Atlantidei. Eu sunt convinsă de asta!
În America nu este ca la noi, unde copiii din Nimes sar capra în arenele vechi de 2000 de ani... Sau băieţeii din Marsilia se numesc Numa sau Marius ca eroii romani. Noi trăim încă în vibraţiile lumii antice care ne mai uimeşte şi acum. N-am găsit nimic asemănător în Statele Unite şi este normal. Acolo, familia Cayce nu risca să aibă subconştientul plin cu lecturi din Platon despre Atlantida! De altfel, Cayce dă o mulţime de detalii precise şi pasionante care nu există nici în „Timeu”, nici în „Critias”.
