Aşa cum a pictat-o Leonardo da Vinci [...] cu părul aproaperoşcat, ochii albaştri, trăsăturile chipului amintind de ereditatea eitotodată greacă şi ebraică.

La începutul lecturii, el citează cuvintele lui Iisus:

“Pretutindeni unde se va predica evanghelia mea, se va vorbide ea”: ce moştenire! În această viaţă constatăm că entitateaînţelege uşor învăţăturile Sale, adevărurile pe care El le-a învăţat.

Însă încearcă să aibă vederi mai largi, nu condamnă pe nimenipentru că El n-a condamnat nici pe cei care L-au persecutat. Acondamna este o atitudine construită în mentalul tău. Şterge-o dinviaţa ta, prin El care face totul posibil. [...] Trebuie să-ţi coordoneziîn tine credinţele pe care le aveai într-o viaţă (egipteană) veche, cucele pe care le-ai aflat când ai fost cu Mântuitorul Iisus, căci suntaceleaşi... Aşa cum am spus-o deja, această religie egipteană erabaza, fundamentul a ceea ce a fost mai târziu arătat de cătreMântuitor în acea perioadă (în Palestina).

Consultanta, o americancă de douăzeci şi trei de ani, trebuie să fi fost foarte seducătoare... Într-o lectură ulterioară, Cayce povesteşte viaţa Mariei Magdalena după Înviere şi cum a acţionat ea în strânsă colaborare cu Maria, mama lui Iisus, care a mers să

locuiască la Ioan... apostolul miliardar!

Căci Ioan, se ştie bine, era cel mai bogat dintre discipolii luiChristos. Domeniile sale ar fi evaluate astăzi în monedă americană

la aproape douăzeci şi cinci de milioane de dolari (în 1933)! (Lectura295-8).

În prima lectură (259-1) dată pentru această tânără, astăzi bunică, Cayce semnalează că ea este din punct de vedere astrologic sub influenţa lui Venus, ceea ce nu ne va uimi prea tare! El dă apoi o suită de vieţi anterioare clasice (franceză, engleză, palestiniană, persană, egipteană, atlantă) care începe astfel:

Înaintea acestei vieţi, entitatea trăia sub domnia ultimuluiLudovic. Era fiica lui, care a fugit prin zăpadă, în timpul acelei

încercări de scăpare de la Revoluţie . Entitatea a fost singurulmembru al familiei regale care a supravieţuit în acea perioadă: afost condusă în secret într-o ţară numită astăzi Austria.

Nu dau aici un întreg pasaj care priveşte pe fiica lui Ludovic al XVI-lea şi a Mariei-Antoaneta, voi relua acest subiect în al doilea volum consacrat încarnărilor franceze. (A se vedea pe această temă cartea lui Michel Morin, Le retour du Lys, editions Fernand Lanore, 1985). Să ne întoarcem la vieţile anterioare ale consultantei:

În încarnarea precedentă regăsim entitatea iubită de El (Iisus)căci în acea viaţă era sora Martei şi a lui Lazăr [...].

În încarnarea dinaintea aceleia, era în Egipt în momentuldisensiunilor dintre Marele Preot şi suveran. Ea era unul dintreconsilierii suveranului şi a adus Marelui Preot exilat un mesaj careîi propunea întoarcerea.

Şi, după întoarcerea Marelui Preot, ea a fost însărcinată să seocupe de muzică în Templu; se vor putea găsi unele din compoziţiilesale muzicale din acea vreme, când va fi deschisă prima dintrepiramide [...]. Într-o încarnare şi mai veche, trăia în ţara cunoscută

ca Atlantida. Entitatea era atunci prinţesa acelei ţări, ea a făcutexperienţa splendorilor fastuoase, pe care n-a ştiut să le folosească

aşa cum ar fi trebuit [...]. (Lectura 295-1).

Într-o lectură ulterioară; Cayce a menţionat două alte încarnări, una în Anglia medievală şi alta în Persia (contemporană

cu impronunţabilul Uhjltd!).

Această entitate feminină este interesantă pentru noi din mai multe motive: mai întâi pentru că în calitate de fiică a lui Ludovic al XVI-lea, ea aparţinea Istoriei Franţei. Apoi, ca numeroase încarnări franceze, a fost egipteană. În fine, pentru că în calitate de Maria-Magdalena, ea face parte din folclorul nostru naţional.

Să amintim într-adevăr că Maria din Magdala (Maguelonne în provensală), conform Tradiţiei, şi-ar fi sfârșit viaţa în Provence.

Legenda povesteşte că în urma persecutărilor din Palestina, ea a fost abandonată pe mare, într-o barcă şubredă, împreună cu fratele său Lazăr, sora Marta şi servitorii lor; că ambarcaţiunea a reuşit să ajungă prin minune în locul numit astăzi: „Les Saintes-Maries-de-la-Mer” şi că de acolo toată familia s-a răspândit între gali, pentru a-i evangheliza. Lazăr a ajuns la Paris (unde o gară îi poartă numele!), Marta a scăpat Rhonul de monstrul care teroriza populaţia de pe malurile fluviului; monstrul se numea „Tarasque”

(de unde numele oraşului Tarascon). Cât despre Magdalena, ea s-a retras într-o grotă din munţi, ca să trăiască acolo în pustnicie.

Ea a fost îngropată într-un mormânt care a rămas secret; de unde astăzi numele muntelui: Peştera (sau grota) Sfântă . Am citit şi recitit lecturile lui Cayce: el nu vorbeşte de aceste tradiţii. Trebuie să mai spunem că nu se afla în anturajul său nici un provensal pentru a-i pune aceste întrebări (celebrul amiral de Grasse, care beneficiază de un monument la Virginia Beach, murise de două

secole!).

Lazăr însuşi, frate al Magdalenei, apare într-o consultaţie dată pentru un naturopat. Acest consultant, un celibatar de cincizeci şi şase de ani - născut în India din părinţi persani - ţinea conferinţe de filosofie în Statele Unite. Înainte de a fi fost Lazăr, el fusese atlant, ca şi sora sa, apoi egiptean sub numele de Ra-El-La, ceea ce este aproape o anagramare a lui Lazăr! L-am citat în capitolul despre Egiptul antic ca pe unul din redactorii Cărţii Morţilor(lectura 1924-1). Poate că de aceea a avut dreptul la o mică înviere personală...

Pentru a încheia cu această familie remarcabilă, să vorbim de Marta. Am găsit lectura sa, dată pentru o „Female, 45 years, protestant” - adică o femeie de patruzeci şi cinci de ani, protestantă, o celibatară înverşunată care trăia împreună cu sora sa (dar nu Magdalena, de data aceasta!).

Este adevărat că nici Evangheliile, nici folclorul provensal nu menţionează vreun soţ al Martei... Nici o soţie a lui Lazăr!

Lectura dată pentru cumnatul lui Iisus, pe care l-am văzut apărând mai înainte, este interesantă pentru că analizează

ansamblul relaţiilor economice, politice şi sociale dintre Roma şi provinciile sale, mai ales Iudeea.

Philoas, deci:

...s-a căsătorit cu sora învăţătorului, singura Sa soră,(subliniază Cayce) şi chiar El l-a cununat cu această soră carefusese educată în Grecia şi la Roma, datorită relaţiilor familiei salecu unul dintre evreii proromani. (Lectura 1151-9).

Philoas, roman crescut după moda grecească, pare să fi fost un funcţionar foarte înalt, trimis într-un post din Palestina. După

lectură:

El a făcut la Roma un raport favorabil creştinilor (...). Lucruluat în consideraţie de Împărat, la Roma, şi care a dus la decizii

administrative conform sugestiilor entităţii. Pilat a fost mutat şiînlocuit (Lectura 1151-10).

Consultantul căruia i-a fost dată această lectură era un personaj important în America secolului XX: juca un rol de mediator între patronat şi sindicate. Iată lectura pe care i-o dă

Cayce:

Fiecăruia dintre aceste grupuri, fie că e vorba de sindicate saupatroni, tu i-ai amintit mereu că trebuie să fie animat de un ideal

[...]. Tu trebuie să ştii [...] că eşti canalul prin care va trebui să

treacă spiritul de iubire frăţească, spiritul de cooperare, spiritul derăbdare şi milă pentru toţi [...]. Acest spirit a stat la baza Imperiuluiroman. Şi numai când acest spirit a început să slăbească, subpovara egoismului şi a căutării gloriei deşarte, puterea Romei adecăzut. Căci ea îşi uitase scopul: să fie păzitoarea fratelui său.

(Aceeaşi lectură).

Philoas a fost, de asemenea, unul din „pelerinii din Emmaus”, cărora le-a apărut Christos după Înviere (Evanghelia după Luca):

Entitatea a fost din cei care au susţinut sus şi tare Învierea

[...], căci era acolo în ziua când Christos a apărut pe drumul către Emmaus. (Lectura 1151-1). Şi a călătorit cu El. (Lectura 1151-3).

Nu în toate vieţile apar personaje celebre sau remarcabile din Evanghelie. O mulţime de actori obscuri apar în lecturi. De exemplu, Sobol, bocitoare angajată pentru înmormântarea lui Lazăr (Lectura 2787); sau chiar Joel şi Thadeus, păstori din seara de Crăciun (1859 şi 262); sau Adhar, sora mai mică a lui Ioan Botezătorul, moartă de ruşine pentru modul în care fratele său se acoperea cu piei de oaie... Ca şi în viaţa următoare, avea o idee fixă: să fie în culmea modei! (Si azi la fel, ea dă o mare importanţă

acestui aspect). (Lectura 1000-14). Lecturile dau numele unei mulţimi de discipoli ai lui Iisus, simpatizanţi obscuri sau opozanţi. Toate episoadele cunoscute din Evanghelie ne trec pe dinaintea ochilor, văzute prin istoria personală a unor spectatori necunoscuţi. Sunt mai mult de 500 de lecturi despre acea epocă.

Printre acestea, două serii cu totul insolite despre tinereţea lui Christos şi despre viaţa iudeo-romană a lui Cayce.

Anii de taină al lui Iisus

Da, ce a făcut de la doisprezece ani (când l-au găsit părinţii în Templu, printre rabini) şi până la treizeci de ani, începutul vieţii sale publice? Evangheliile oficiale nu ne spun nimic. Din contră, evangheliile